• Culise: Nehammer a întins o capcană Bucureștiului. Cine e ”vinovat” pentru răsturnarea de situație în cazul Schengen

Veto-ul Austriei este un abuz, iar România e victima acestuia. Din interese meschine, pentru câteva puncte în jocul politic intern, iată că se găsesc și câțiva de la noi care să încerce răsturnarea perspectivei.

Culmea, tocmai cei care până acum, ce ipocrizie, se arătau atât de preocupați de lupta cu corupția. Aceeași care susțineau arestarea Olguței Vasilescu, fiindcă a beneficiat de like-uri pe Facebook și voturi după ce a găsit sponsori pentru zugrăvirea unor blocuri. Evident, lui Nehammer nu-i reproșează nimic, ba dimpotrivă, îl laudă: trebuia să se preocupe de un subiect atât de sensibil pentru publicul din Austria. Adică pentru a obține voturi sau like-uri cancelarul poate să încalce legea, primarul trebuie băgat la pușcărie chiar dacă n-a încălcat nicio lege. Să nu uităm că tratatele UE au valoare de lege, iar în tratate e stipulat clar că aderarea se produce când sunt îndeplinite condițiile tehnice. Atât Comisia Europeană, cât și supracontrolul din Olanda au stabilit clar că îndeplinim aceste criterii.

Prejudicii pentru București și Bruxelles

Iar veto-ul lui Nehammer produce prejudicii atât României, un stat membru, cât și Uniunii Europene. Nu vorbim de prejudicii virtuale, pe Facebook, ci de prejudicii extrem de concrete. Financiare, dacă ne uităm la pierderile economice generate de timpii de așteptare în vămi. Trădarea intereselor strategice ale Uniunii, ca actor global,  dacă ne gândim la solidaritatea țărilor din blocul comunitar în fața agresiunii rusești. Mai adăugăm consumul de carburant, muniție în războiul energetic declanșat de Rusia, dar și emisiile de CO2, că tot s-au supărat Verzii de la Viena pe Nehammer că ține coloane de camioane la două vămi în plus.

Din păcate, nu are cine să investigheze dacă Nehammer s-a sucit cu trei săptămâni înaintea Consiliului JAI pentru voturi, sau pentru că rușii au tras de lesă. UE nu are mecanisme imunitare, nici măcar pentru a impune respectarea Tratatelor de aderare, darmite pentru a preveni trădarea unuia dintre statele membre.

Să nu răspundem cu aceeași monedă, vom mai avea nevoie de votul Austriei, să acționăm diplomatic, nu e decizia acestei țări, ci a unui politician, aflat vremelnic la conducerea ei, spun ”idioții utili” lui Nehammer din România. Pe acest principiu, n-ar trebui să mai cheltuim pe Apărare, nu ne mai trebuie armată: de ce să retaliem, dacă ne atacă altă țară? Nu e vorba despre țara respectivă, ci de un politician aflat vremelnic la conducerea ei, cam asta spun ei.

Austria nu s-a războit cu spațiul Schengen, dovadă că a primit Croația, de unde chiar îi vin imigranții, ci a făcut un act ostil la adresa României, care ne produce pierderi economice și prejudicii de imagine, care ne afectează compatrioții din Diaspora, opriți degeaba la Nădlac. Dacă nu suferă consecințe, dacă nu reacționăm, putem pune anunț: care mai aveți alegeri, veniți să vă serviți! Inventați un motiv și batjocoriți România, că nu ne supărăm, nu vă costă nimic, ba vă oferim și ceva contracte la asfaltări de aeroporturi, ceva cherestea, gaz metan, ce vă mai trebuie prin curte. Și, vorba ceea, spusă de Orban: nu Danemarca ne blochează, ci un politician de la Copenhaga... că au și danezii alegeri în 2023.

Firmele și diplomații austrieci, sub reflector

Oficialii statului român se află sub o presiune imensă. Vă imaginați ce explozie socială s-ar produce dacă s-ar afla că la cine știe ce organism internațional, de la OSCE la OMS, în cine știe ce comisie obscură, cunoscută doar ministerelor de linie, reprezentantul României a votat pentru un candidat al Austriei?

Vedeți cum a pus Nehammer sub reflector firmele austriece abonate la contractele cu statul român pentru lucrări de infrastructură? Care, apropo, nu investesc, că lucrează pe banii UE sau de la bugetul României, dar până acum erau cocoloșite de administrație și protejate de presa care se concentra doar pe torpilarea capitalului românesc.  

Politicienilor de la București li se pot reproșa multe, de la birocrația care sufocă România sau eșecurile în atragerea fondurilor europene, la lipsa unei strategii de dezvoltare, la corupție și slaba reprezentare pe scena internațională.

Dar, în cazul specific al campaniei din octombrie-decembrie pentru Schengen, nu văd ce ar fi putut face mai mult. Era necesar să cerem un vot în JAI, după ce an de an am tot fost învinși prin neprezentare? Era. MCV-ul a fost închis, au fost îndeplinite criteriile tehnice, a fost obținut acordul Suediei și al Olandei.

A fost o mișcare inteligentă să nu cerem separarea de Bulgaria, care venea oricum, prin votul JAI, dacă nu ar fi apărut veto-ul Austriei. S-ar fi dat un termen, până la care se repoziționa pe Dunăre noua frontieră Schengen, fără să ne stricăm relația cu vecinii de la sud.

Reacția românilor, neașteptat de puternică, răstoarnă calculele

Ipoteza că ar fi existat semnale ale cabinetului Nehammer înainte de 18 noiembrie, când s-a afirmat opoziția la aderare, cred că este anulată chiar de scopul atacului austriac. Fie că e o mișcare electorală, fie că e un serviciu făcut Rusiei, Nehammer avea nevoie de scandal, de mediatizarea subiectului, pentru a arată electoratului sau rușilor cât de mult s-a zbătut. Dacă ar fi transmis autorităților de la București că ne va bloca admiterea  în Schengen exista riscul ca acestea să nu mai ceară vot în JAI. Nu mai apărea tema, unde mai era victoria cancelarului?

Pare mult mai rezonabil, din acest punct de vedere, să credem că Nehammer a întins o capcană guvernanților de la București: i-a lăsat să se angajeze în demersul Schengen, le-a dat momeală, cum se spune în fotbal, apoi a contra-atacat, ca să câștige electoral sau ca să se achite față de sponsori.

Oricum ar fi, se pare că a căzut în propria capcană, fiindcă nu s-a așteptat nimeni la o reacție atât de fermă din partea cetățenilor români, din țară și din Diaspora. Ca urmare, Nehammer a revenit cu promisiunea că mai vorbim la anul, cel mai probabil ca să mai tempereze opinia publică, să mai reducă presiunea pusă de societatea românească și, poate, de diplomațiile europene.

Nu-mi dau seama, însă, dacă poate fi crezut un astfel de politruc. În cazul în care ar rămâne la putere și după alegeri, se poate suci din nou, ca la 18 noiembrie, așa că presiunea trebuie menținută până ce Austria, nu Nehammer, repară gestul inamical la adresa României.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News