Culisele vizitei lui Victor Ponta la Beijing

Beijing, duminică, ora 10,00. Capitala Chinei, a cărei populație este cât a României, ni se arată sub un smog subțire, care face ca respirația să fie greoaie. Coborâți din avion și participând la primirea oficială a premierului Victor Ponta, reprezentanții presei sunt puși să aștepte în afara salonului oficial mai bine de o oră până când vor primi pașapoartele cu viza de intrare. Suntem în China.

Drumul de la aeroport până la hotelul unde vom fi cazați durează trei sferturi de oră, în acest timp putând admira arhitectura clădirilor. Chiar dacă este duminică, străzile sunt la fel de aglomerate ca într-o zi de lucru, Foarte multe mașini sud-coreene și germane. Nu prea se văd jeep-uri. De altle în trei zile de stat în China nu cred că am văzut mai multe  decât poți vedea la o intersecție din București la o oprire la un semafor.   

Grand Hotel Beijing, un hotel catalogat de chinezi la  cinci stele, este destinația noastră. Ne aflăm la zece minute de mers pe jos de Piața Tiananmen (Piața Păcii Celeste), unde în centru tronează o statuie imensă a lui Mao Zedong, și de intrarea principală în Orașul Interzis. Tiananmen este cea mai mare piață din lume a căre suprafață este de 44 de hectare. Remarcabilă este şi clădirea Congresului Popular ridicată pentru a marca 20 de ani de la revoluţie. În prezent aici se întruneşte Parlamentul. Tot aici au avut loc și principalele întălniri ale premierului Victor Ponta cu premierul și președintele Chinei.

Citește și: Întâlnire de taină în camera lui Ioan Rus la Beijing. La ce au fost convocați Ponta, Dragnea, Niță și Constantin

Timpul este foarte scurt, duminică fiind practic singura zi în care o aveam la dispoziția noastră. Am schimbat banii la hotel, un dolar la 6,12 yani, moneda națională. Un amănunt, dacă te afli în China nu mai încerca să plătești cu dolari pentru că vei fi refuzat, iar dacă mergi cu taxiul și nu ai yani la tine riști să ajungi la poliție. 

Dorința noastră, a celor de la presă, era de a merge să vizităm Marele Zid, chiar dacă eram dispuși să plătim noi transportul. Nu s-a putut, așa că am optat pentru Orașul Interzis, reședința împăraților Chinei, după care urma să mergem la shopping, la Silm.  

Drumul până la intrarea în Orașul Interzis a durat câteva minute. Trotuarele sunt pline de turiști, iar intercecțiile sunt supravegheate de peste zece camere, iar la fiecare colț al intersecției, sub umbrele stau organele de ordine, de la polițiști de circulație, până la voluntari care dirijează pietonii și motoscuterele. Un amănunt: toate sunt electrice. 

Biletul de intrare pentru a vizita Palatul imperial este de 60 de yani, circa 10 dolari, dar atenție, Orașul interzis are mai multe porți de intrare, iar dacă nu cunoști acest amănunt riști să te plimbi prin diversele curți și parcuri cu doar doi yani. Până acum câțiva ani, nu era limitat numărul turiștilor într-o zi. Acum acesta nu poate depăși 60.000 pe zi. Porțile Orașului Interzis se închid la orele 16,00. Peste tot organele de ordine pot fi văzute, iar periodic acestea verifică identitatea persoanele care li se par suspecte. Pașaportul trebuie avut în permanență asupra ta.

Citește și: Victor Ponta, la 300 de kilometri pe oră, pe ruta Beijing-Tianjin

Odată terminată vizita în pas alergător, grupul nostru a decis să mergem la shopping, la Silm, asemănător magazinului Unirea, dar pe o arie mai restrânsă, din centrul Beijingului. Eram avertizați că aici se negociază totul, dar nu mi-am închipuit că se poate așa ceva.

Prin fața fiecărui stand, chinezoaicele trăgeau de tine pentru a-ți prezenta marfa. Primul preț este și de aproape patru ori mai mare decât cel pe care îl vei obține dacă ști să negociezi. Te faci că pleci, pentru că prețul estee prea mare, ești tras de mână, ți se oferă un alt preț mai mic, încerci din nou să negociezi. Totul se negociază în jurul tastaturii calculatorului deoarece nu rup o boabă de engleză. 

Marfa, de toate tipurile, toate numai imitații a unor firme de prestigiu. Genți și poșete Louis Vuitton, Gucci sau Samsonite, cămăși "de firmă" , telefoane și ceasuri ale unor renumite companii inernaționale, dar și produse chinezești de calitate printre care  mătăsurile stau la  loc de cinste.

Iar cine vrea o bijuterie  poate merge în Piața de Perle HongQiao, unde dacă nu ești un bun cunoscător al acestor bijuterii riști să iei o mare plasă. De obicei, perlele se probează cu o forfecuță, pentru a vedea dacă lasă urme când o încerci să constați dacă este originală. Față de Silm, aici apropae toți vânzătorii vorbesc engleza. 

Despre masă nu poți spune că nu ai de unde să alegi. De la KFC, unde, cu 20 de yani poți mânca,  sau la Mc Donalds, europeanul poate alege și meniurile extravagante care te îmbie cu mirosurile la fiecare arteră secundară ce dă în marile artere comerciale. O bere chinezească, la halbă, o poți bea la un preț de 15 yani ( circa 2,4 dolari), sau un Heineken la 330 ml cu 33 yani (5,13 dolari).

În cele câteva zile de stat în China nu am văzut bărbați cărunți, misterul acesta fiindu-ne dezlăluit ulterior. Este o modă ca bărbații să se vopsească. China, potrivit statisticilor, la o populația de 1,5 miliarde de locuitori are circa 70 de milioane de persoane care au depășit o sută de ani. 

De asemenea, este bine de știut: în China nu există oficial Facebook, iar accesul la Internet este o adevărată aventură. Presa a avut probleme mari cu transmisia.

În utimii ani, din Beijing și din marile orașe  poți face, contra unei taxe, și o incursiune  în Tibet, la Lhasa, cu trenul de mare viteză. Cei care au fost nu regretă, aceasta fiind o experiență unică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News