Cum a fost ales numele ”Ana Blandiana”: Tata era închis. ”Vă atragem atenția că ascunde fiica unui dușman al poporului”. VIDEO Interviu

Ionuț Vulpescu: Vă gândeați când ați debutat, la 17 ani, într-o revistă, că numele Ana Blandiana, Blandiana fiind numele satului mamei dvs., iar Ana ați spus pentru că trebuia să fie și o rimă la Blandiana, vă gândeați că numele acesta avea să cunoască o carieră împlinită, că o să aveți o glorie literară cu acest nume, Ana Blandiana, vă gândeați, la 17 ani?

Ana Blandiana: Adevărul e că atunci... în primul rând, numele a fost inventat într-un joc, la școală. Am făcut un concurs, eram mai mulți care scriam, și ne-am făcut fiecare câte un pseudonim. Eu știam că numele satului mamei e frumos, am pus „Ana” să rimeze. Încă de pe la 15 ani, de fapt, nu mai țin minte exact, a fost când am trimis mai mulți la revista Tribuna, la Cluj, și era o revistă cu oameni mai tineri și, mă rog, de care se legau speranțe. Am trimis mai mulți versuri. Tata era închis, și atunci am zis că nu are niciun rost să trimit cu numele meu, că or să mă scoată din grup, și am pus numele care câștigase concursul de pseudonime de la școală. Adevărul este însă că după ce a ieșit scandal, imediat după prima poezie publicată, s-a trimis la Oradea, unde eu eram elevă, de la secția de învățământ, de fapt, o adresă către toate publicațiile din țară. Publicațiile din țară erau, cred că am știut cândva, mai mult de 200 în orice caz. Vreau să vă spun că și acum mi se pare uluitor că un asemenea fleac, o poezioară publicată de o fetiță, putea să declanșeze așa ceva. S-a trimis o adresă, pe care eu am citit-o într-o culegere de documente din Arhivele Ieșene, publicate în 1990. Deci ajunsese și la Iași, și textul era – „Vă atragem atenția că sub pseudonimul Ana Blandiana se ascunde fiica unui dușman al poporului șamd.” Deci au urmat patru ani în care nu am putut să public, nu am putut să intru la facultate. Ceea ce voiam să spun este că atunci când lucrurile s-au mai îndreptat și când am redebutat în Contemporanul, m-am gândit foarte serios ce fac eu cu numele meu. Rămân așa cu jucăreaua asta sau îmi pun numele adevărat? Vremurile se mai îndreptaseră un pic. Dar m-am gândit că într-un fel era și mai neserios, să mă schimb din nou, mai ales că, așa cum se zice, că tot răul e spre bine, acei patru ani de interdicție și acea întâmplare, cu circulara trimisă la toată presa, a funcționat și în avantajul meu, în sensul că atunci când am debutat, într-adevăr, în Contemporanul, și după aceea în volum, deja toată lumea, toată lumea care lucra la o revistă sau la un ziar din România, știa că asta e fetița aia persecutată, de la Cluj, de la Oradea. Deci cea mai mare problemă a unui debutant este să fie privit, să fie luat în seamă. Iar eu am beneficiat de această atenție suplimentară, pe care, ce e drept, am plătit-o greu, cu cei patru ani care au fost cei mai grei. 

Succes născut din destin sau întâmplare? Ana Blandiana: „Sentimentul meu de acum, după zeci de ani de viață literară, este că hotărâm foarte puțin, că pur și simplu lucrurile se întâmplă oarecum peste capul nostru, și în sens bun, și în sens rău”

I.V.: Spuneați că v-ați jucat la 17 ani, că a fost un exercițiu poetic acela de a scrie cu pseudonim, iar apoi, când ați debutat, ați păstrat numele. Cât a fost în general joc în cariera dvs., cât a fost întâmplare, hazard, și cât a fost opțiune? Certitudine? Încredere în drumul dvs.?

A.B.: Sentimentul meu de acum, după zeci de ani de viață literară, este că hotărâm foarte puțin, că pur și simplu lucrurile se întâmplă oarecum peste capul nostru, și în sens bun, și în sens rău. În sens bun, că așa vrea Dumnezeu. În sens rău, că suntem în permanență supuși la nenumărate feluri de manipulări de tip politic, psihologic, literar, care țin de interesele celorlalți. Apropo, e imposibil să spui că tu ai hotărât și că de tine depinde ceva. Am rămas, la ora asta, așa, acesta este numele meu. Cu numele meu din buletin nu semnez decât hârtiile oficiale, de la Memorial și banii, la bancă. În rest, eu sunt Ana Blandiana. Chiar dacă mult timp am avut un sentiment curios că mi se spunea așa. 

Vezi mai mult în video: 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News