Cum a fost în public la ”Românii au talent”

Cum se vede”Românii au talent” din public, m-au întrebat prietenii când au aflat că am făcut rost de o invitație? E diferit de ceea ce se vede la televizor?

Pe scurt, e la fel ca o excursie pe munte: Discovery îți arată mai multe și stai mai comod, când ajungi tu la cabană...

În sală, un studio imens de la Buftea, reamenajat în stil american, e o căldură teribilă. De vină sunt reflectoarele, normal, dar și publicul. Cred că participarea intensă a publicului explică emoția pe care o transmite show-ul, dincolo de ecran. Nu-mi mi-am dat seama dacă sunt și aplaudaci strecurați printre spectatori, ca la alte producții tv, dar cert este că sala râde, plânge, aclamă sau reclamă spontan, într-un mod pe care nicio regie nu l-ar putea aranja. Iar asta o simt și cei de pe scenă și telespectatorii.

Drept e că profesioniștii de la Pro nu se bazează pe noroc. Pavel Bartoș se ocupă, în pauze, de încălzirea publicului, cu care schimbă glume. Tipul e bun. Chiar demonstrează că românii au talent. În plus, am aflat că ține cu Steaua: când se aranjau luminile a spus că roșu și albastru sunt culorile lui preferate.

Cu 10 secunde înainte de intrarea în direct, regizorul de platou începe, la microfon, numărătoarea inversă, ca la NASA. În ultimele trei secunde se aprind reactoarele: sala explodează. Prima frază rostită de Bartoș nu se aude în public niciodată, o acoperă uralele. Apropo, până și regizorul are umor. În pauza de după bătaia cu pizza, a glumit: haideți să-l curățăm pe Bartoș!

Sala e împărțită în două: mai bine de jumătate e ocupată de prietenii concurenților, susținători veniți cu pancarte, bannere sau în costume populare. Restul sunt invitați ai Pro sau ai sponsorilor.

În pauzele publicitare, fumătorii se reped spre ieșire, la o țigară. Juriul e asaltat, se cer autografe. Cea mai mare îmbulzeală e în jurul lui Andi Moisescu. Până ieri nu mi-am dat seama că e așa de popular. Mihai Petre mai dispare uneori în cabină, de fapt într-o rulotă, cum vedem prin filme la vedetele americane. Mulți s-ar fotografia cu Pavel și Smiley, dar prezentatorii nu prea au timp: machiajul trebuie refăcut, pun la punct detaliile, urcă în balcon. Pavel șchiopătează, și-a scrântit piciorul. Nu știu cum face să nu se vadă în direct.

Altfel, ca la Titanic: nu e cel mai cult film, dar nu simți când au trecut trei-patru ore de spectacol. Micuțul Ștefănescu, puștiul care a cântat printre nori, plângea în drum spre culise, după ce a fost eliminat. Lui Gigel i-au arătat locul pe scenă, la propiu: s-a dus unul și s-a așezat acolo unde trebuia să ajungă ”mexicanul”, la final. Alături de mine, un operator a înjurat când Andi Moisescu l-a ales pe Gigel: omul ținea cu Tudorel. Pe Vasilică l-au ridicat, să cânte cu capul în jos, apoi l-au coborât, fiindcă veneau reclamele și un promo...

Cât de diferit e în sală, față de televizor? Un tip din stânga mea îi explica prietenei, la dansul din buric al lui Vlad: l-am văzut și în calificări, nu credeam că e atât de tare. Nu-ți dai seama decât în 3D.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News