Prințul Nicoale este al patrulea copil al regelui Ferdinand și al Reginei Maria. S-a născut în anul 1903, la Pelișor, și i s-a dat numele țarului Nicolae al II - lea al Rusiei, nașul său și unchiul Mariei. În "Povestea vieții mele", Regina Maria l-a prezentat în cele mai frumoase culori pe Nicolae. Era "un băiețel frumos, cu nasul cam lung... ochii erau de un albastru intens, cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă, și câtva timp a avut un păr buclat, de un blond argintiu subțire și strălucitor", scria mama sa. Era favoritul tuturor, inclusiv al ostașilor din gardă. Regele Carol I îl admira și îi ierta totul, atitudine pe care suveranul nu o avea față de altcineva.
A fost în centrul atenției ca adolescent, iar ca adult a avut acces la înalte funcții, grație și erorilor făcute de fratele mai mare. Viitorul rege Carol al II-lea s-a căsătorit în secret la Odesa cu Zizi Lambrino. Căsătoria a fost însă desfacută, pentru că încalca Statutul Casei Regale: Zizi era româncă și nici nu avea origine princiară.
În anul 1921, prințul Carol s-a căsătorit cu Elena de Grecia, pentru ca în anul 1925 să renunțe la calitatea de urmaș la tron, Mihai, fiul lui, devenind prinț moștenitor.
În 1926, în Statutul Casei Regale s-a inclus o nouă prevedere, care specifica în mod expres că orice căsătorie în cadrul Dinastiei se putea face numai cu aprobarea suveranului, fapt ce va avea consecințe foarte importante pentru viitorul lui Nicolae.
Odată cu instituirea Regenței, la moartea regelui Ferdinand, prințul Nicolae a devenit regent, alături de Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, iar după dispariția acestuia din urmă, alaturi de Constantin Sărățeanu.
Regența a făcut față cu greu dificultăților guvernării, mai ales în condițiile declanșârii marii crize economice din anul 1929. Mulți vedeau atunci în venirea lui Carol pe tron singura cale de salvare a situației țării. În anul 1930, având în Nicolae un aliat de nadejde, Carol s-a întors în România, fiind proclamat rege pe 8 iunie.
Relațiile dintre cei doi frați au fost în general bune în anul 1930 sau, cum spunea Grigore Gafencu, au existat momente de "plăcută normalitate". Cei doi, împreună cu Mihai, devenit între timp "Mare Voievod", au participat la ceremonia de răspuns la Mesajul Tronului din 22 decembrie 1930.
"A fost o nuntă ca în povești"
Anul următor lucrurile aveau însă să se complice...
Prințul Nicolae trăia clipele unei sincere iubiri, iar cea care îi furase inima se numea Ioana Dumitrescu Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani. Ea era căsătorită în acel moment cu Sauciuc Săveanu, fiul fostului ministru și președinte al Camerei, Nicolae Săveanu. Se cunoscusera la Automobil Club, unde luasera de mai multe ori împreuna dejunul. De la un asemenea dejun, la plecare, Ioana s-a urcat în mașina prințului și divorțul a fost singura modalitate de rezolvare a problemei intervenite între cei doi soți. În compensație, Sauciuc a primit un post de diplomat în Belgia.
Nicolae si Ioana s-au căsătorit pe 28 octombrie 1931, încălcând Statutul Casei Regale, Ioana având același statut ca și Zizi Lambrino cu mulți ani în urmă. Ceremonia căsătoriei a avut loc la Tohani. "A fost o nuntă ca în povești". Așa au scris ziarele, așa au scris memorialiștii.
Iată ce nota Grigore Gafencu, pe 30 octombrie 1931:"Nicolae a ieșit din umbră. S-a căsătorit cu Doletti. Scandalul nu a uimit pe nimeni, a amuzat însă lume multă în țară și în străinătate. S-a întâmplat la Tohani, la Buzău. O nuntă ca în povești. Panait Vizanti fusese primar al localității. Destituit la cererea Prințului, primise drept înlocuitor un om al acestuia. Primarul nou avea mandat de la înaltul său protector și l-a executat. Publicațiile au fost făcute din vreme și nimeni nu a știut de ele. În ziua nunții s-au strâns în jurul tinerei perechi, al popei și al primarului din Tohani toate satele din împrejurime. S-a băut, s-a mâncat, s-a jucat până noaptea târziu. Pe la miezul nopții a sosit în goană nebună un automobil; prefectul. Era mult prea târziu. Primarul și actele au fost duse la București și înaintate lui Argetoianu. Acesta și-a făcut datoria de ministru. A rupt actele și l-a bătut pe primar. Căsătoria nu rămânea mai puțin în picioare, prin voința încăpățânată a tânărului soț. O explicație violentă la Sinaia între rege și prinț. Ceartă răsunatoare de pe urma căreia au răsunat în țara întregă mai multe perechi de palme de două ori auguste și care dealtfel nu au fost niciodată date. Regele a refuzat stăruitor aprobarea sa, fără de care căsătoria nu putea avea nici un efect cu caracter dinastic.
Printre motivele pe care le-ar fi dat e și acela ca nu cumva lumea să spună că își pregătește singur însuși calea pentru o căsătorie cu d-na Lupescu. În replică, Nicolae s-a slujit desigur și de cazul Lupescu. Frații nu s-au împăcat. Prințesa Doletti se plimba cu stema țării pe automobil cu toată interdicția regelui. Conciliatorii chemați în graba, Prințul de Hohenzollern, mareșalul Prezan, nu au reușit să concilieze nimic.
Urmând pildele familiei sale, Nicolae amestecă și el amorurile sale sentimentale și dezordonate cu destinele țării. E o fatalitate".
Registrul stă mărturie
Așa cum prințul Nicolae a preferat să se căsătorească la Tohani, ca să nu se facă "vâlvă", la fel și autoritățile încercau să remedieze situația tot fără prea multa "publicitate".
Pe actul de căsătorie se găsesc numele mirilor, ale părinților acestora, ale martorilor, precum și semnăturile tinerilor căsătoriți.
Registrul de stare civilă nu a fost distrus și nici rescris, oprindu-se la căsătoria prințului, așa cum s-a tot vehiculat. Dovada este înscrisul din caseta din registru, notat pe data de 15 ianuarie 1932, referitor la Sentința nr. 1.403 din 7 decembrie 1931 a Tribunalului Ilfov, Secția a IV-a, care desfăcea căsătoria. Pe alta pagină a fost trecută întreaga hotărâre judecătorească. Toate aceste lucruri au fost operate în registru de primarul interimar de atunci, Nae Jugureanu, și de notarul P. I. Melnescu.
Nae Papina a revenit ca primar câteva săptămâni mai târziu, așa cum se vede și din semnăturile din registrul de stare civilă. Deci fusese vorba de o autosuspendare, bazată pe concediu, până ce lucrurile s-au limpezit. Prințul Nicolae a fost silit să plece în străinătate. A fost însoțit de Ioana pe care a prezentat-o tuturor ca soție a sa. Știrea desfacerii căsătoriei a primit-o când se afla în afara țării.
Prințul Nicolae nu a renunțat la Ioana nici în 1937, când Consiliul de Coroana a decis decăderea sa din drepturi ca membru al Casei Regale. Prin decret regal a primit numele de Nicolae Brana. A preferat-o pe Ioana și, în mod obligatoriu, exilul.
Printul Nicolae a revenit în țară în anul 1938, la moartea Reginei Maria când, pentru a evita "probleme de protocol", nu a fost desemnat cu numele Nicolae Brana, ci a fost prezentat drept al doilea fiu al Reginei Maria. Culmea ironiei, la moartea lui Carol al II-lea, în anul 1953, a fost singurul dintre frați care l-a condus pe ultimul său drum.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe 
