"Căderea comunismului" și "schimbarea" - Piața Universității, 2014

Pe comuniști a dat vina și mâna de oameni oprită de  jandarmi la intersecția bulevardului Kiseleff cu strada Docenților. Aproape 200 de oameni țineau morțiș să ajungă la sediul PSD, acolo unde cu doliul din atmosferă contrasta doar fața albă ca varul a lui Liviu Dragnea. Laolaltă, cele două elemente compuneau tragedia din Kiseleff. Împărțind sudalme, "iohaniștii" s-au îndreptat spre Piața Universității.

Scandările, discuțiile strigate sau șoptite de duminică seara abundau de două cuvinte: comunism și schimbare. "Cine nu sare, nu vrea schimbare", striga mulțimea, o parte din ea aflată sub zodia lui Claudiu Crăciun, cel care se lipește de orice manifestație, pervertind-o nemeritat.  Scandările anti-PSD și anti-"comuniste" de dumincă seara au venit în prelungirea unei radicalizări constante a discursului dreptei pe parcursul campaniei electorale. S-a vorbit, între altele, despre "ciuma roșie" și pesediștii care "ne vor duce în China". 

Media de vârstă a persoanelor strânse în Piața Universității era de 25-27 de ani. Poate că cei mai mulți nu știu să dea o definiție a comunismului, ori a socialismului, cum nici nu sunt interesați de politică la modul cotidian. Însă asta n-ar trebui să-l oprească pe Ponta să se întrebe de ce el, premier în vârstă de 42 de ani, este considerat exponentul "comunismului" într-o țară unde acest regim a fost schimbat cu martiriu de sânge acum 25 de ani? Din cauza partidului și membrilor lui? A votului din Diaspora? A campaniei păcătoase? 

Mărturisesc: n-am dat curs îndemnului "cine nu sare, nu vrea schimbare". Nu mi-e clară obîrșia acestei schimbări și sunt prudent s-o aclam a priori. În Piață se cerea reformarea partidelor, în timp ce se sărbătorea victoria unui candidat al cărui șef de campanie a fost Vasile Blaga. Veșnicul Blaga. Organizator sisific, mulți ani locotenent al lui Traian Băsescu, fost membru FSN. Să nu mai vorbim de Videanu, Frunzăverde, Flutur, Boagiu ș.a.

În aer plutea impresia că noul președinte al României a fost un candidat independent, nu unul cu o puternică infrastructură de partid. Sau, poate, erau speranța și nevoia ca beția bucuriei să nu se transforme într-o cruntă mahmureală, iar Iohannis să fie un președedinte independent de toate interesele politice care l-au ajutat să ajungă la Cotroceni.

Mii de oameni au sărbătorit în stradă victoria primului candidat la Președinție fără glonț de argint. În Capitală, neamțul a făcut prima baie de mulțime românească. S-a înființat în Piața Universității așa cum îl știți, înalt, semeț, un Mesia monosilabic. Mai rămâne ca, în următorii cinci ani, umerii lui lați să nu cedeze sub presiunea talazurile de entuziasm sincer și naiv cu care s-a umplut Piața Universității, duminică, 16 noiembrie 2014.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News