O meduză pare capabilă să învețe și să-și aducă aminte ce a învățat, deși nu are... creier.
Oamenii de știință au efectuat un experiment, încercând "să predea" trucuri simple unei meduze de specia Tripedalia cystophora pentru a testa dacă învățarea necesită un creier. Descoperirile lor sugerează că orice ființă cu câțiva neuroni și cu capacitatea de a simți mediul înconjurător poate să-și ajusteze comportamentul pe baza experiențelor anterioare. Cu alte cuvinte, au demonstrat că această meduză își poate aminti și învăța din trecutul său.
„Învățarea este performanța de vârf pentru sistemele nervoase”, spune Jan Bielecki, neurobiolog la Universitatea Kiel din Germania.
În acest context, se pune întrebarea asupra sistemului nervos pe care îl au aceste creaturi. Caracatițele, de exemplu, se descurcă incredibil de bine fără o masă centralizată de materie cenușie, rezolvând probleme prin intermediul unei rețele de aproximativ jumătate de miliard de neuroni răspândiți în tentaculele lor. Chiar și melcul de mare Aplysia californica a arătat că este mai mult decât capabil să învețe, deși are doar 20.000 de celule nervoase, informează SciTechDaily.
„Este surprinzător cât de repede învață aceste animale; este aproximativ același ritm ca la animalele avansate”, spune biologul marin Anders Garm, de la Universitatea din Copenhaga (Danemarca). „Chiar și cel mai simplu sistem nervos pare să fie capabil de învățare avansată, iar acesta s-ar putea dovedi a fi un mecanism celular extrem de fundamental inventat în zorii evoluției sistemului nervos”, mai spune Garm.
Pentru a evalua dacă acest sistem nervos rudimentar al meduzelor poate învăța, Bielecki și echipa sa au plasat exemplare adulte de T. cystophora într-un acvariu rotund, cu pereți vopsiți în dungi gri pentru a imita aspectul barelor verticale ale unei mangrove îndepărtate. Privind în direcția libertății, meduza a încercat să se deplaseze către perete și s-a ciocnit imediat de el.
Entuziasmul nu a ținut mult. La finalul testului de 7,5 minute, meduzele făceau, în medie, de patru ori mai multe rotiri și au crescut distanța față de perete cu jumătate de ori. Aceste modificări reflectă o adaptare a comportamentului lor în fața noului obstacol întâlnit. Această cercetare a fost publicată în Current Biology.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News