Cum își educă Dan Bordeianu cele două fetițe: "Să fie în armonie cu semenii, cu pădurea, iarba, apa, caii... nu sute de poezii învăţate pe de rost!"

Dan Bordeianu, cunoscut în România pentru interpretarea de excepție a personajului "Andrei" din serialul "Lacrimi de iubire" a revenit în atenția publicului cu un nou interviu, de data aceasta pentru Formula As.

La 48 de ani, Dan Bordeianu pare un bărbat împlinit și în plan profesional. Actorul are o familie superbă și e tatăl a două fetițe de 6 și 3 ani.

Unde suntem și cum suntem

Întrebat de jurnaliștii de la publicația amintită dacă, prin comparație cu anii din comunism, România e mai bine acum, actorul a afirmat:

"Suntem mai mult decât bine. Eu nu prea urmăresc ştirile, nu sunt implicat sau interesat de viața politică, dar asta nu înseamnă că nu observ realitatea de la noi. Paradoxal poate, dar mie mi se pare că România este într-un loc foarte bun. Ne punem cenuşă în cap fără temei, în condiţiile în care alte popoare au nişte hibe mult mai mari decât ale noastre. Că apar tot felul de situaţii nefericite, nu neg asta, dar ele se întâmplă peste tot, ba chiar mult mai grav în alte ţări.

Nu suntem nişte nenorociți, nu suntem cei mai răi. Păi, numai să ne gândim la cât de sigur e să ieși pe stradă în Bucureşti. Când mapamondul arde, românul se poate plimba afară la patru dimineaţa şi sunt extrem de puţine şanse să se lege cineva de el. Da, violența poate apărea, ca și în alte țări considerate cu mult mai civilizate decât noi. 

În România încă funcţionează umanul, or, pentru mine, asta e esenţial. Empatia este o calitate pe care românul a avut-o dintotdeauna, ceva constitutiv la noi, mă mir că încă nu am pierdut-o. Sincer, mă bucur enorm că globalizarea lipsei de empatie nu ne-a prins şi pe noi. aşa cum ne-am cam molipsit de cea legată de consumerism. Una peste alta, întrebarea "unde suntem?" trebuie să aibă în primul rând un răspuns individual: fiecare are libertatea de a alege cum vrea să fie."

Educație în comuniune cu natura

"Eu, de exemplu, aleg să fiu retras, să fiu empatic, să-mi cresc fetele în strânsă legătură cu natura, prefer de un milion de ori educaţia lor emoţională în pofida celei academice. Să fie în armonie cu semenii, cu pădurea, cu iarba, cu apa. cu caii. Consider că numai aşa vor primi forța de a trăi libere şi de a face față mai bine realității de azi. Nu-mi place deloc să văd în oameni (mai rău, în profesori) atitudinea "lasă, că ştiu eu mai bine". Extrem de periculos! Această reticență de a te schimba, de a fi atent, de a-ti recunoaşte greşelile poate duce la tragedii.

E păcat de la Dumnezeu să nu fim mereu atenţi la viaţa care ni s-a dat. Iar o existenţă cât mai aproape de natură cred că sporeşte această atenţie. Astea încerc să fie principiile care să ajungă la fiicele mele, nu sute de poezii învăţate pe de rost. Am citit de curând un studiu foarte serios în care se dovedea că acei copii crescuţi exclusiv la oraş pur şi simplu nu-şi dezvoltă anumite părţi ale creierului. Te pune pe gânduri, nu?

Îndrăgostit de munte

Uite, în legătură cu ceea ce discutăm acum, anul trecut am mai avut o premieră: filmul "Castelul Crăiţei", al lui Liviu Marghidan, produs de Ruxandra Flonta. O bucurie de film, în care este vorba despre munte. Muntele a fost şi eroul copilăriei şi adolescenței mele. Mergeam mereu pe creste, la cort, in gaşcă. Cu un rucsac din acela cumplit de greu în spinare, cel mai des chiar în Piatra Craiului, unde se desfăşoară şi acest film. Munţii aceia mi-au marcat tinereţea, într-un mod miraculos, iar să filmez exact la Plaiul Foii, unde ştiam toale ungherele, a fost extraordinar! Să nu mai spun că o săptămână de filmări am stat la cort. O poveste emoţionantă despre iubire, copilărie, îndrăzneală şi libertate este acest film, chiar invit lumea să-l vadă" a mai spus îndrăgitul actor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News