Cum le explicăm copiilor ce e războiul

Războiul din Ucraina a declanșat spaime şi motive de îngrijorare atât în rândul adulților, cât și al copiilor și adolescenților care aud și văd scene pe care, până acum, doar în cărţile de istorie le-au mai văzut sau, poate, niciodată. În fața unor astfel de imagini greu de privit cu oameni care fug din calea războiului cu doar o sacoşă după ei şi copii înlăcrimaţi la ştiri care nu înţeleg ce li se întâmplă, este absolut firesc să avem şi noi, ca adulţi, insecurităţi şi temeri. Important este să nu transmitem acest lucru şi celor mai mici pe care avem datoria să-i protejăm şi să-i ferim de orice le-ar putea produce traume. Cei mici se sperie foarte uşor. E de ajuns să vadă o imagine la ştiri cu o explozie sau un convoi de tancuri şi, deja, panica se instalează în mintea micuţilor. Psihologii ne recomandă să nu ne pierdem cu firea şi să explicăm copiilor pe un ton calm şi prietenos că situaţia de faţă este una "diferită" care nu arată întotdeauna ca ceea ce se vede la televizor.

"În vreme de război, copilul invizibil din noi toţi este speriat"

Psihoterapeutul relaţional Gaspar Gyorgy explică într-o postare pe pagina sa de Facebook că „dincolo de ceea ce vedem la știri, în corpurile și mințile noastre zac îngropate suferințele strămoșilor care au cunoscut, atât de bine, spaima și teroarea războiului”. Redăm postarea integrală a psihologului clinician: "Este dificil și dureros să vorbim cu copiii despre război, într-atât încât, pentru unii dintre noi, cuvântul război este de nepronunțat. Și asta pentru că dincolo de ceea ce vedem la știri, în corpurile și mințile noastre zac îngropate suferințele strămoșilor care au cunoscut, atât de bine, spaima și teroarea războiului. Copilul invizibil din noi este speriat și plin de incertitudini, iar copiii din viața noastră au nevoie să înțeleagă ce se întâmplă, ce înseamnă și cum se face față unui război. Indiferent de vârstă, este important ca atât copiii, cât și adolescenții să știe că emoțiile, trăirile și gândurile lor au sens pentru noi. Că nu le vom minimaliza sentimentele și nici nu le vom întoarce spatele. Copiii au nevoie să găsească siguranță în relația cu noi, adulții, indiferent că suntem părinți, bunici, unchi, profesori, doctori sau psihologi. Ei se vor simți în siguranță, dacă pot să comunice cu noi, dacă reușim să ne asumăm vulnerabilitatea și curajul, cu demnitate."

Cea mai simplă metodă pentru a adapta informaţiile la vârsta copilului este să răspunzi tot cu o întrebare. Cum ar fi: „Tu ce ştii despre acest lucru?”. În funcţie de răspunsul copilului, poţi vedea nu doar ce ştie, ci şi ce simte el despre război. Poţi să-ţi dai astfel seama ce îl nelinişteşte cel mai mult şi să dai un răspuns potrivit vârstei lui.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News