Cum pregătește China terenul BRICS pentru dominația mondială. BRICS are cifrele, dar îi lipsește o piesă esențială din puzzle

China vrea BRICS  ca o alternativă la G7, grupul țărilor cele mai industrializate format din SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Japonia, grup din care Rusia a fost exclusă în 2014 ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea.

Doar că o asemenea decizie nu va fi ușoară. E fără putință de tăgadă că azi, BRICS întrunește puterile economice emergente. Dar în momentul în care BRICS va abandona obiectivul economic al proiectului și va adopta unul geopolitic vor apărea și primele probleme în paradisul economiilor emergente.

Pe hârtie BRICS are cifrele de partea sa. Posibila includere a unor puteri regionale precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite ori state precum Argentina, Iran, Egipt sau Kazahstan, va dezechilibra, cel puțin teoretic, balanța între G7 și BRICS. 

Cu posibila aderare la BRICS a statelor mai sus amintite, noua alianță a puterilor economice emergente ar reuni 45% din populația globului și 37.3% din PIB-ul mondial, o cifră ce depășește G7 care deține 29.9% din PIB. Rezervele de petrol și capacitatea industrială va fi și ea de partea BRICS. 

Așadar, cel puțini la nivel statistic, BRICS s-ar părea că se pregătește de dominația economică mondială, într-o perioadă în care o nouă ordine mondială - nu în sensul ocult - se așează, într-un secol în care Asia va juca cel puțin un rol decisiv. 

Implementarea unei asemenea strategii e însă marea provocare a puterilor emergente. Azi multe din statele care doresc să adere la BRICS o fac din considerente economice, multe dintre ele - în special cele mici - fiind sub incidența sancțiunilor impuse de Occident.

Ce lipsește BRICS-ului pentru a prelua dominația G7? 

Calul troian chinez la nivel de declarații anunță că Beijingul nu are intenții hegemonice, nici economice și nici geopolitice. Însă tocmai intenția Chinei de extindere a BRICS și de transformare a formatului din unul economic în unul geopolitic va fi principala piedică în ascensiunea BRICS, luând în considerare scenariul în care China va reuși să se redreseze și să-și rezolve problemele cu care se confruntă economia sa.

Extinderea BRICS și transformarea sa într-un format geopolitic nu va avea consens în primul rând din interior. Brazilia, dar mai ales India, sunt departe de a fi dornice de a intra într-o confruntare economică cu G7. Sunt state care își doresc continuarea parteneriatelor cu G7 și nicidecum transformarea BRICS într-o agendă anti-occidentală.

O poziție similară se regăsește și la Riad. Arabia Saudită, o putere economică mondială, stat aflat în proces de aderare la BRICS, care în pofida relațiilor tot mai problematice cu SUA, rămâne unul din principalii piloni de stabilizare în Orient și ai luptei împotriva terorismului.

Ceea ce îi lipsește azi BRICS-ului, în pofida economiilor uriașe, resurselor sau a PIB-ului de care se bucură este coeziunea și omogenitatea dintre statele G7.

În ciuda „liniștii” de azi și optimismului din interiorul BRICS, nu trebuie uitate rivalitățile dintre statele membre și cele aflate în proces de aderare. Un exemplu elocvent e India și China, state a căror interese economice și strategice s-au aflat nu de puține ori pe un culoar de coliziune, existând între ele inclusiv numeroase confruntări militare în zonele disputate de la granița montană. Nu trebuie uitat nici faptul că India face parte din QUAD (India, Japonia, Australia și SUA), o alianță menită tocmai să descurajeze ambițiile militare ale Chinei în Indo-Pacific.

Un alt exemplu între statele care ar putea adera la BRICS e reprezentat de Arabia Saudită care deși sub arbitrajul Chinei a reluat în mod istoric relațiile cu Iranul șiit, e aproape imposibil de imaginat cum Riadul și Teheranul, aflate în conflict proxy, vor identifica un numitor comun care să transforme reluarea relațiilor într-o alianță geopolitică. Exemplele pot continua cu Egiptul și Ethiopia, state aflate pe marginea confruntării, inclusiv militare, ambele fiind pe lista posibililor aderanți la BRICS.

În tot acest climat G7 deși nu are cifrele de partea sa, are în continuare avantajul coeziunii, omogenității, colaborării la nivel politic și mai ales a intereselor strategice comune între statele membre. G7 rămâne, cel puțin momentan, grupul celor mai tehnologizate și dezvoltate militar state care domină economia mondială. BRICS are însă toate cărțile pe masă, dar principala piedică a puterilor emergente vine chiar din interior și nu din exterior.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News