Orașele din întreaga lume devin orașe inteligente fără mașini, inversând drumul fără ieșire pe care l-am urmat în secolul al XX-lea, notează TomorrowCity.
Accesibile, convenabile și practice, de ce ar vrea cineva să elimine mașinile dintr-un oraș? Răspunsul constă în costurile de mediu, economice, de sănătate și sociale.
Mașina este o soluție ineficientă la o problemă pe care am fi putut să o evităm dacă am fi proiectat medii urbane mai coerente cu cerințele umane, cum ar fi orașele de 15 minute conectate prin trenuri.
Diferența între parcurgerea unei anumite distanțe cu o mașină pe benzină sau utilizarea metroului, autobuzului sau bicicletei este emisia de CO2 de 3,5, 5,5 și, respectiv, de 27 de ori mai mare; cifre care „scad” la 1,6, 2,4 și 12,1 ori dacă modul de transport ales este un vehicul electric. Nu, mașinile electrice nu sunt o soluție, ci doar o soluție temporară.
Dar nu este vorba doar despre emisiile de CO2.
Impactul asupra mediului al mașinilor se măsoară și în energia risipită în timpul procesului de fabricare a automobilelor, deoarece mașina medie stă nefolosită 95% din timp (deci doar 5% din acea energie este utilă), și, de asemenea, în ineficiența lor, deoarece necesită o cantitate mare de energie pentru a deplasa o sarcină mică.
Problema cea mai presantă este poluarea chimică și acustică a aerului cauzată de vehicule. Prima este rezultatul motoarelor cu combustie internă, afectând în primul rând pe cei din apropiere, dar care dăunează tuturor deoarece gazele se acumulează în aer. Paradoxal, cei care contribuie cel mai mult la această poluare sunt cei care nu locuiesc în orașe cu densitate mare.
Poluanții chimici sunt legați de toate tipurile de spitalizări psihiatrice, prescripția de substanțe psihotrope la copii și adolescenți, schizofrenie, depresie, „auto-vătămare”, autism, diabet, tulburare bipolară, Alzheimer sau dizabilitate intelectuală.
Poluarea acustică, la rândul ei, are un impact similar. Zgomotul traficului de mașini poate duce la creșterea anxietății, depresiei și sinuciderilor, împreună cu boli circulatorii și respiratorii, diabet, etc.
„Manualul privind costurile externe ale transportului” al Uniunii Europene (2019), a calculat costul economic al parcurgerii a 20.000 de kilometri pe șosea.
900 de euro pentru costurile accidentelor, 142 de euro pentru costurile poluării aerului, 236 de euro pentru costurile schimbărilor climatice, 236 de euro pentru efectele poluării fonice, 76 de euro pentru costurile de producție, 110 de euro pentru pierderea habitatului.
Numai cheltuielile pentru sănătate și legătura cu costurile de transport costă fiecare european 1.276 de euro pe an, pe lângă blocajele de trafic, poluarea apei și a solului, achiziția de combustibil, etc.
Faptul că prețurile nu acoperă costurile înseamnă că utilizarea mașinilor este subvenționată. Când se întâmplă acest lucru, orașele tind să se extindă, cu alte costuri adăugându-se la problema poluării aerului și costului economic, cum ar fi pierderea habitatului, biodiversității, zonelor verzi protejate, etc.
Din fericire, se întâmplă și opusul. Când prețurile mașinilor se apropie de prețul de cost, sau când accesul la vehicule poluante este interzis pentru a proteja populația, „pacea” este restabilită în orașe.
Reducând prezența mașinilor, fie prin pietonalizarea străzilor, recuperarea zonelor rezervate parcării publice sau creșterea prețului combustibilului, orașele devin spații mai plăcute și mai sănătoase pentru a trăi și mai prospere economic.
Eliminarea vehiculelor de pe străzile noastre reduce bolile asociate cu emisiile și zgomotul, crește vânzările locale de retail în întreaga lume și permite oamenilor să folosească spațiile publice anterior rezervate mașinilor (aproximativ 85% din spațiu).
Secolul XX a făcut greșeala enormă de a transforma orașele proiectate pentru pietoni, bicicliști și tramvaie în orașe pline de mașini, ceea ce s-a dovedit a fi un drum fără ieșire. Vestea bună este că dacă a fost posibilă o tranziție pro-mașini, revenirea la un concept pro-oameni este, de asemenea, fezabilă.
Primarul Parisului, Anne Hidalgo, a câștigat al doilea mandat consecutiv cu un program în care 60.000 de locuri de parcare ar fi eliminate. Copenhaga a renunțat la ele cu decenii în urmă, iar orașe precum Amsterdam, Barcelona, Berlin sau Londra fac același lucru. Nu este doar posibil, ci și crucial.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu