Cum să ierți o trădare? Sfatul psihologilor pentru a reconstrui relația

Trădarea este una dintre cele mai dramatice experiențe pe care le poate avea un cuplu. Iar dacă ai copii, la durerea personală se adaugă teama de trauma pe care situația familială le-ar putea crea copiilor. A uita o trădare este imposibil: este posibil, totuși, să reflectăm împreună la ceea ce s-a întâmplat și, dacă există dorința de ambele părți de a o lua de la capăt, să reconstruim relația pe o bază mai solidă și mai stabilă decât înainte.

”A fi trădat de persoana iubită este ca un tsunami, care mătură brusc toate certitudinile”, spune psihologul Sara Piattino. ”Ne simțim copleșiți, nesiguri cu privire la viitorul familiei, pentru că vedem relația clătinând nu doar cu partenerul și cu tatăl copiilor noștri, ci și cu noi înșine, cu așteptările noastre, cu ceea ce credeam că știm și ceea ce am descoperit că nu știm.”

Asemenea unui tsunami, trădarea poate determina distrugerea finală a cuplului sau, dacă există dorința de ambele părți de a o lua de la capăt, o oportunitate de a reconstrui o relație mai solidă și mai stabilă decât înainte, potrivit unui articol publicat de Nostro Figlio.

Un lucru este cert: o trădare nu poate fi trecută cu vederea, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

La început, nu trebuie să înăbuși durerea, ci să-ți trăiești emoțiile

”După o trădare ai același sentiment de angoasă pe care îl simți atunci când moare cineva drag, pentru că moare încrederea, ideea pe care am avut-o despre celălalt și realitatea pe care ne-am imaginat-o”, continuă psihologul.

”Și, la fel ca atunci când există o doliu, este inutil să-ți înăbuși emoțiile, dar este necesar să-ți faci tot timpul pentru a trăi sentimentele de furie, tristețe, durere, dezamăgire", spune psihologul Sara Piattino.

După prima fază este necesar să reflectăm asupra celor întâmplate

Trădarea este un simptom al unei disfuncții în cuplu și, la fel ca atunci când un organ al corpului nostru se îmbolnăvește, simptomul nu trebuie ignorat și nici măcar tolerat, ci trebuie căutată cauza și tratată boala care a provocat-o.

”O trădare nu poate fi uitată, dar trebuie reelaborată”, spune psihoterapeutul Alberto Pellai. ”Din acest motiv, întrebarea de pus nu este de ce mi-a făcut asta, ci ce s-a întâmplat cu noi. Numai analizând motivele putem înțelege dacă cuplul mai există sau nu”.

Adesea este doar o descărcare fără sens

De cele mai multe ori, în spatele unei trădări există neînțelegeri pe care ”trădătorul” nu le-a putut exprima, dar a clocit în interior până la ”eliberarea” finală.

”În primii trei ani de viață ai unui copil, sexualitatea de cuplu trece printr-o revoluție foarte importantă: dorința sexuală a mamei scade foarte mult, absorbită de relația cu bebelușul ei, în timp ce tatăl continuă să aibă dorință pentru femeia lui și în același timp se simte retrogradat într-o zona periferică a unității familiale. Se poate întâmpla atunci să apară certuri din motive chiar banale și externe cuplului. În acest caz, trădarea poate reprezenta doar o descărcare instinctuală, fără nici un alt sens, dar tocmai din acest motiv prejudiciul poate fi reparat”, spune psihoterapeutul Alberto Pellai.

Iertarea înseamnă a fi disponibil pentru a lucra la reconstruirea cuplului

Repararea unor astfel de daune necesită multă muncă din partea amândoi:

• Trebuie să recunoască sincer că a greșit, că a regretat durerea pe care a provocat-o partenerului său, recunoscând că cealaltă poveste nu are sens, că nu merită să pericliteze relația de dragoste și încredere din cuplu și angajându-se să nu repeta ceea ce a fost si trebuie sa ramana un episod izolat.

• Cel mai mare efort va fi însă din partea ei, care trebuie să dea din nou încredere bărbatului ei și își declară disponibilitatea de a o lua de la capăt. Este un pas indispensabil, deoarece doar analizând fisurile se poate repara o clădire înainte ca deteriorarea să ajungă la fundații. Și numai în acest moment putem vorbi de iertare, care nu este doar o concesie pe care ea i-o face sau o recunoaștere a vinovăției din partea lui, ci un angajament comun de a reconstrui legătura împreună.

Învață din criză pentru a deveni un cuplu mai matur și mai conștient.

Chiar și o experiență atât de proastă poate deveni sănătoasă pentru cuplu.

”Dacă a fost un fapt izolat, trădarea poate fi citită ca un indicator al riscului sănătos, care nu poate fi uitat ci trebuie integrat în călătoria cuplului, învățând din greșelile care au dus la această cădere”, explică Pellai. ”Un element de criză care trebuie privit nu ca un eșec, ci ca o zonă de avarie, în care am dobândit competențe, am devenit oameni mai buni și am ajuns la o nouă etapă a ciclului de viață care este atât mai matură, cât și mai conștientă”.

Gestionarea unei trădari: gândirea și la binele copiilor.

Gestionarea unei trădari este mai complicată atunci când sunt copii, pentru că te obligă să te gândești la ce este mai bine pentru ei.

”Cine trădează să se gândească, înainte de a face un gest asemănător, că trădarea față de partener este și față de copii, față de prezentul lor dar mai ales față de viitorul lor”, subliniază Sara Piattino.

”Pentru că o trădare, dacă este prost gestionată, va rămâne pentru totdeauna o traumă în copil, ca o cicatrice care îi va marca viitoarele relații, conducându-l fie să imite comportamentul părintelui îcare înșeală, fie dimpotrivă să scape din situații riscante, evitând crearea unei familii de teama de a nu fi tradat si de a retrăi durerea copilariei”, continuă psihologul.

Încercați să nu implicați copiii în certuri

Din acest motiv, dacă a existat trădare, ar trebui să încercăm să nu-i implicăm pe copii în certuri și să despărțim criza de cuplu de rolul părinților. Și înainte de a lua decizii cu privire la soarta cuplului, gândiți-vă cu atenție la toate aspectele.

Copiii trebuie să crească cu ambii părinți prezenți în nucleul familial, dar dacă nu mai există armonie, dacă încerci să ții împreună o familie care nu mai are nicio legătură reală, cu siguranță nu faci binele copiilor. În acel moment, poate că este mai bine să rămânem părinții uniți chiar dacă cuplul se desparte.

Cele 5 lucruri pe care să nu le faci când afli că ai fost înșelat 

Nu-l subliniați pe celălalt ca fiind vinovat

Suntem de acord că el este trădătorul, că trădarea este un act deplorabil și cu siguranță nu trebuie să ne simțim vinovați, cine sunt victimele, dar este greșit să arătăm cu degetul doar spre el. 

”Dacă unul dintre cei doi parteneri înșală, trebuie să reflectăm și asupra cotei lor de responsabilitate și să fim obiectivi în a analiza ce a mers prost”, spune Sara Piattino.

Nu da vina pe ”a treia roată”

Un alt sentiment obișnuit este acela de a muta sentimentele de furie și agresivitate către a treia roată, parcă pentru a-l scuti pe îngerul iubit, care ar fi fost ”furat de diavolul ispititor”: ”Dacă am fost trădați, vina nu este ispita externă, dar de o cauză internă cuplului”, continuă psihologul.

Evitați ochi pentru ochi, dinte pentru dinte

Este poate primul gând care ne vine în minte: acela de a pune în acțiune și trădarea, de a ne răzbuna și chiar de scor, provocând celuilalt aceeași durere pe care am simțit-o noi. Dar este și un expedient inconștient să-l exonerăm pe celălalt, parcă pentru a arăta că toți putem ceda ispitei, ca să-l putem justifica pentru ceea ce a făcut!

”Este o reacție greșită, atât pentru că după aceea ne-am simți mai rău decât înainte, cât și pentru că am complica și mai mult situația și am compromite mai mult posibilitatea refacerii relației”, spune Piattino.

Nu lua decizii pripite

La inceput nu poti fi lucid in evaluarile tale. ”Trebuie să-ți acorzi puțin timp să te gândești și să reflectezi calm la ceea ce vrei”, sugerează psihologul ”și între timp încearcă să-ți deconectezi mintea, să te distragi, să ieși cu prietenii, altfel riști să te pierzi în gânduri fixe și să ajungi la obsesie".

Dacă nu poți reuși pe cont propriu, cere ajutorul unui psiholog cu experiență.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News