Cum să renunți la jocurile de noroc. Un viciu care îți poate distruge viața

Când jocul devine un viciu produce o dependență care trebuie tratată

Toată lumea joacă, tineri și bătrâni, dar într-un mod diferit și cu scopuri diferite. Jocul este foarte important în viața oamenilor, deoarece îi învață să trăiască mai bine și fericiți.

La copii, jocul este activitatea principală și se desfășoară într-un mod complet spontan, rezultat al unei extraordinare elaborări imaginative influențate de mediul socio-familial în care se trăiește.

La adult, în schimb, este un act voluntar, care are adesea un scop foarte specific și se desfășoară sub îndrumarea inteligenței; adulții exprimă de obicei sentimente în joc și au tendința de a pune capăt activității.

Te poți juca în mii de feluri, cu imaginație, cuvinte, sentimente și bani; poți folosi jocul pentru a obține rezultate sau pentru a provoca pe cineva și din nou pentru a elibera stresul zilnic, a depăși problemele și a găsi copilul din noi toți.

Toți ne jucăm într-un fel sau altul, dar cu motive diferite

Fără să ne dăm seama ne jucăm mereu și fiecare are jocul lui preferat, dar cu motivații diferite care depind de caracterul, obiceiurile familiale și sociale, educația și stima de sine pe care o avem din partea noastră.

Atenție însă: nu trebuie să ai încredere niciodată în cei care neagă jocul pentru că își ascund temerile și incapacitatea de a relaționa într-un mod ironic cu lumea; dar și a celor care îl iubesc prea mult pentru că riscă să se refugieze într-o lume fantastică, să piardă contactul cu realitatea sau să se provoace pe sine și pe ceilalți într-un vârtej compulsiv în care rațiunea devine sclava viciului, singura realitate în care se găsește bunăstare.

Istoria jocului de noroc

Jocurile de noroc s-au născut pe baza înclinației umane care împinge să asocieze jocurile de noroc cu riscul banilor și bunurilor proprii. În istorie s-au dezvoltat numeroase tipuri de jocuri de risc care sunt asociate cu aleatoriu, ale căror urme se regăsesc atât în descoperiri arheologice şi în manuscrise vechi din China, Japonia, Grecia şi Egipt.

Nici în Roma antică nu erau rare pariurile pe luptele cu gladiatori, ale căror pariuri se numeau „munera”. Cuvântul gamble derivă din francezul „hasard” și din arabul „azzahr” care însemna zaruri, unul dintre cele mai vechi obiecte înrudite cu tradiţie ludică (a jocului).

Jocurile de noroc se răspândesc apoi cu o gamă largă de tipuri de jocuri, din ce în ce mai legalizate, astfel încât jucătorii sunt împărțiți între aparate de slot din cazinouri, jocuri video disponibile în baruri și unități publice și loterie populare, potrivit publicației guidaconsumatore.it

Jucătorul este de obicei o persoană care folosește jocurile de noroc ca o distracție ocazională sau obișnuită, fără a-și pierde vreodată controlul și nu se transformă neapărat într-un „dependent”.

Tipuri de jucători de noroc

Există multe motive care pot împinge o persoană să parieze, atât de mult încât s-au distins patru tipuri de jucători:

• jucător social: care știe să guverneze impulsurile distructive, folosește jocul ca activitate recreativă și mod de socializare

• jucătorul cu probleme: folosește jocul pentru a scăpa de probleme

• jucător patologic: din cauza problemelor psihice folosește jocul pentru a se distruge subconștient pe sine și pe alții

• jucătorul patologic impulsiv/dependent: este condus de impulsuri ireprimabile în activitatea jocului.

Jucătorul patologic are o stare psihică diferită de cea nepatologică deoarece trăiește episoade asemănătoare mahmurelii, cu modificări ale percepției temporale și stări de extaz hipnotic.

O persoană suferă de această tulburare dacă, atunci când încearcă să se oprească din joc, devine deosebit de iritabilă și neliniștită, dacă are nevoie să se joace din ce în ce mai mult, dacă începe să spună minciuni în familia sa și altora și dacă ajunge să comită ilegal acțiuni pentru a juca chiar punându-și munca în pericol.

Cum se intervine în tulburarea jocurilor de noroc

Astăzi există diverse măsuri de intervenție împotriva acestei forme de dependență. În primul rând, se poate interveni cu terapie individuală, adesea cu o adresă cognitiv-comportamentală. 

Sau cu un tratament medicamentos pe bază de antidepresive și stabilizatori de dispoziție, pentru a reduce crizele de sevraj. Există și programe de terapie comunitară, rezidențiale și semirezidenţiale, care sunt concepute pentru a detoxifica dependenţa.

Toate tratamentele de joc patologic presupun intervenția unor echipe de specialitate formate din psihiatri și psihologi care încearcă să restabilească o situație de normalitate. 

Aspectele esențiale ale terapiei sunt reprezentate de discuții despre motivația pentru schimbare și managementul rezistenței care încearcă să întărească angajamentul față de schimbare. Programele de mentorat financiar și consultanța juridică sunt, de asemenea, esențiale, acolo unde boala a declanșat probleme cu legea.

In România sunt centre care pot ajuta în tratamentul acestei dependențe și pe care doritorii le pot găsi la o simplă căutare pe internet.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News