Cum se fac răciturile cu mult usturoi, după rețeta de acum 100 de ani

Răcitura (sau piftia, cum e cunoscută în alte regiuni ale țării) se pregătea acum 100 de ani respectând tradițiile culinare, folosind ingrediente naturale și tehnici simple. Iată o rețetă autentică din acea perioadă:

Ai nevoie de:

1 cap de porc (sau jumătate, dacă este mare)

2 picioare de porc (adesea folosite pentru gelatină)

1 ciolan sau bucăți de carne cu os (opțional, pentru mai multă consistență)

2-3 morcovi

1 ceapă mare

3-4 căței de usturoi

sare și piper boabe

foi de dafin

Mod de preparare:

Capul, picioarele și celelalte bucăți de carne se spală bine, iar firele de păr de pe piele se pârlesc la flacără (în mod tradițional, se făcea pe sobă). Oasele se crăpau, astfel încât măduva să contribuie la gustul și textura supei.

Bucățile de carne se pun într-o oală mare și se acoperă cu apă rece (aproximativ 3-4 litri). Oala se pune la foc mic. Se îndepărtează spuma care se formează la început pentru a obține o zeamă clară.

După ce spuma a fost îndepărtată, se adaugă morcovii, ceapa întreagă, foile de dafin și câteva boabe de piper. Se potrivește de sare. Zeama trebuie să fiarbă lent, la foc mic, timp de 4-6 ore, până când carnea se desprinde de pe oase, iar zeama devine lipicioasă (semn că are suficientă gelatină).

Carnea se scoate din oală, iar zeama se strecoară printr-o sită fină sau tifon. Usturoiul pisat se adaugă în zeama caldă, pentru a-i da aroma specifică. Se mai pot adăuga sare sau alte condimente, după gust.

Carnea se curăță de pe oase și se așează în straturi într-un castron sau tavă. Uneori, pentru decor, se puneau felii de morcov fiert sau frunze de pătrunjel. Peste carne se toarnă zeama strecurată, cât să o acopere complet.

Vasul se lasă la temperatura camerei până se răcește, apoi se pune la rece (într-un beci sau la frigider) peste noapte. La frig, gelatina naturală din oase va face ca răcitura să se închege.

Răciturile se scoteau din formă și se serveau reci, uneori însoțite de murături, pâine de casă și hrean ras.

Se considera că răciturile cele mai bune erau cele care se închegau bine, fără adaosuri artificiale. Dacă zeama nu se întărea suficient, se mai fierbea puțin pentru a se activa gelatina. Usturoiul era adăugat întotdeauna la final, pentru a păstra aroma proaspătă. În casele boierești răciturile se turnau în forme speciale și erau decorate artistic, pentru a impresiona musafirii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News