Prof. dr. Florin Stănică, profesor la Facultatea de Horticultură și prorector al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, a explicat cum se pregătește solul înainte de plantarea pomilor, dar și cum se desfășoară acest întreg proces.
"Dacă discutăm de plantări pe suprafeţe mari, terenul trebuie scarificat în două sensuri, adică afânat în adâncime, la 60-80 de cm. Sunt nişte maşini speciale - scarificatoare - trase de tractoare puternice. Pe suprafeţe mici, aerarea solului în adâncime se face prin săparea unor gropi de dimensiuni mai mari.
La pomi, ar trebui să avem gropi de cel puţin 60 de cm diametru şi 60 de cm adâncime. Dacă pământul este argilos, adică greu, gropile este bine să fie mai mari, chiar de 80 cm x 80 cm ca să putem elimina din groapă o parte din pământul argilos care nu este favorabil pentru creşterea rădăcinilor.
Întotdeauna, când săpăm o groapă, partea de la suprafaţa solului care este mai fertilă şi mai afânată se aşază într-o parte a gropii, inclusiv partea cu iarbă, iar partea de la fundul gropii, solul din profunzime care este mai argilos şi mai puțin prielnic pentru creșterea rădăcinilor, se pune în partea opusă.
Înainte de plantare, pe fundul gropii, se pune gunoi de grajd în cantitate cât mai mare sau compost - un fertilizant organic. După ce am aşezat stratul de gunoi de grajd sau de compost pe fundul gropii, peste el se aşază pământul care a fost la suprafaţa gropii Dacă avem posibilitatea, nu este rău să mai adăugăm nişte nisip care va afâna şi mai mult solul", a explicat prof. dr. Florin Stănică.
"Apoi, se aşază rădăcinile pomului pe stratul acesta afânat şi se adaugă pământ peste rădăcini, scuturând pomul uşor pe verticală ca pământul mărunţit să intre bine printre rădăcini. Punctul de altoire (zona în care pomul are o curbură), trebuie să rămână la suprafaţa solului, la cel puţin 15-20 de cm deasupra nivelului solului. În niciun caz să nu să îngropăm pomul cu totul. Noi am făcut, de fapt, groapa mare ca rădăcinile, în următorii ani, să aibă un volum de sol afânat şi fertil în care să crească.
După ce am aşezat pământ mărunțit printre rădăcini și le-am acoperit, putem să călcăm ca pământul să se aşeze frumos. Udăm abundent cu două trei găleţi de apă și lăsăm apa să se infiltreze. După aceea, pământul care fusese în partea de jos a gropii se adună în jurul pomului şi formăm cu sapa un fel de "copcă", un fel de lighean de udare.
Aşezăm pământul de jur împrejurul pomului formând o zonă mai adâncită în care apoi să putem uda. Săptămânal, ar fi bine, dacă nu plouă, să udăm pomii măcar cu două găleţi de apă, să ne asigurăm că au umiditatea necesară să se prindă.
Înţelept este ca, apoi, pe suprafaţa "copcii" să punem un strat de paie sau de frunze uscate măcar de o palmă grosime, ca să ţină umezeală şi să nu lase buruienile să crească. Această operație se numeşte mulcire, în termeni tehnici, și are multiple avantaje: conservă apa în sol, nu lasă buruienile să crească şi, când va fi foarte cald, va şi tempera un pic căldura de la nivelul solului", a mai explicat Prof. dr. Florin Stănică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News