Cum se transforma Nichita Stănescu. Nicu Alifantis a spus ce avea diferit acest poet, numai al lui, față de oricine altcineva

Care sunt marile întâlniri ale lui Nicu Alifantis?

„Multe au fost. De la Dinu Săraru, Mircea Florian, care a fost mentorul meu pentru muzica de teatru, Adrian Enescu, după care, sigur, am cunoscut o pleiadă întreagă de poeți, inclusiv pe Nichita Stănescu. Acolo, cum să spun, oamenii aceștia mari, pentru că știi valoarea unui om când îl cunoști, cum a fost cazul meu, și eu îl știam pe Nichita, și știam cine e, și cât de apreciat și de iubit e, și cât de respectat este. Deci am avut marea bucurie pe lângă toate cele pe care le știam despre el, să descopăr omul. Toate aceste întâlniri, pentru că fiecare era o personalitate pe domeniul său... în întâlnirile acestea descoperi oameni, și aici e un lucru extraordinar. Pentru că încep să se împacheteze și să se creeze un tot, care devine tot mai interesant, apropo de valoarea unui om”, a spus artistul în podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu.

Ce avea Nichita ceva diferit, numai al lui, față de oricine altcineva?

„Pe lângă boemia de care s-a tot discutat și se tot știe și se spune, avea o generozitate extraordinară. Era un om foarte deschis în întâlniri. Sigur că te citea din prima, nu era o problemă, știa ce să vorbească cu tine. După ce te-a citit, avea un sistem din acesta, ca să vorbesc pe limba de azi, te scana foarte bine! Un scan! Și știa în clipa aia cu cine are de a face. Și atunci, aborda subiectul cu pricina, sau nu îl aborda, sau Dumnezeu știe ce. Dar ce mi-a plăcut la el: avea, în primul rând, o bunătate și un calm uman. Există oamenii aceia agitați, îi știi, i-ai întâlnit, și el avea o liniște care transpira prin toți porii, care îl făcea să fie un munte de liniște, până începea să spună versuri. În clipa aceea, se transforma omul, intra poetul Nichita! Se locuiau în clipa aceea împreună și se transformau unul pe altul! Și își mai ridicau și la plasă, pe chestia asta... Eh, asta am întâlnit eu la Nichita și asta mi-a plăcut foarte tare. Generozitatea asta, zâmbetul acela minunat, privirea aceea care era absolut fabuloasă. Și mulți au fost așa. Pe Dimov, când l-am cunoscut, și am fost acasă la el, numai când a deschis ușa și l-am privit, am găsit întreaga lume a poeziei lui în el, în omul acela. Sunt oameni care din prima se dezvăluie, îți deschid ușa și te lasă să intri”, a mai zis Nicu Alifantis.

VEZI ȘI: Alifantis: Trebuie să dau banii înapoi! Am rămas negru de supărare. Prea se fură în țara asta - https://www.dcnews.ro/alifantis-trebuie-sa-dau-banii-inapoi-am-ramas-negru-de-suparare-prea-se-fura-in-tara-asta_913459.html

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News