Coconel Neculai este veteran de război. Are 95 de ani și trăiește în Gherăseni, la 17 kilometri de Buzău. L-am găsit umblând prin curte. La vârsta sa, aleargă de colo până colo cu treabă. Când avea 20 de ani, tot alergând îl vedeai, doar că pe front printre munții de morți.
Nu a uitat niciun moment acele imagini înfiorătoare. De fapt, nici nu știe cum a scăpat cu viață. Când vorbește despre război pare tare departe cu gândul și încearcă să-și aducă aminte fiecare detaliu. Îi este greu, dar vorbește cu multă însuflețire despre ce s-a întâmplat pe front. Trei ani. Trei ani a stat pe front și nu credea că va mai ajunge viu acasă. După toată luptele pentru România a fost răsplătit cu 200 de lei pensie de veteran de război. Atât. Mi-a spus că are o singură dorință. Să le fie apărate drepturile pentru că nici libertatea nu a fost și nu este gratuită. A fost plătită de eroii noștri și, în afară de respect, poate că veteranii de război merită să își ceva mai mult de o bucată de pâine.
Coconel Neculai, veteran de război din Gherăseni, a povestit pentru DC News câteva frânturi din amintirile sale.
"Am luptat cu nemții până în Ardeal. Aici ne-au prins rușii și ni s-a zis să nu mai tragem că ne-am aliat cu rușii. Nu am mai tras, rușii s-au pus pe noi și ne-au tocat cu avione, bombe... trăgeau pe noi de pârâia pământul. M-a scăpat Dumnezeu. Am găsit pe marginea drumului o groapă, m-am trântit în ea, doar capul mi se vedea și uite așa am scăpat. Am mânat ce-am mânat, a venit alt stol, am ajuns într-un sat și iar am săpat. Asta se întâmpla în 1943. În mai 1945 am venit acasă din Germania", ne-a povestit veteranul de război.
"Nu știu cum am scăpat. Morții erau ca florile. Peste tot. Trebuia să fii atent să nu calci peste ei. Am luat capitala Ungaria și a venit căpitanul de acolo în București. Apoi a venit înapoi și ne-a zis: "Atâta vă trebuie dacă aud pe unul că se retrage". Noi am spus: "Ne retragem!". Am venit în țară și ne-a ținut o săptămâna. De la Târgu Jiu ne-a pornit pe poziții. Am luptat până în Germania. Au fost lupte grele, lupte grele. Cai morți, mașini și căruțe răsturnate, oameni morți... de-un metru. Când am ajuns să intrăm în Germania am mers un kilometru. Apoi rușii ne-au zis că România nu are voie să intre în Germania. Intră doar America. Pe noi ne-a scos în refacere și ne instruia să ne ducă în Japonia. Dacă nu erau alea două bombe, noi nu mai veneam acasă. Cu bombele astea... a terminat Japonia și noi nu ne-am mai pornit într-acolo", ne-a mai relatat.
DC News: A meritat să luptați pentru România?
"Nu a meritat. Nu ne-a recompensat cu nimic. Am 200 de lei pensie de veteran de război, deși am stat trei ani pe front. Am stat prin tranșee, numai prin gropi. Nu credeam că mai vin acasă. Câți morți erau ca bolovanii... cădeam peste ei. Credeam că o să îmi vină și mie rândul. A dat Dumnezeu să scap, m-a ferit și uite că am ajuns în etatea de astăzi. Sunt cel mai bătrân în satul ăsta. Eu am rămas", a mai zis Coconel Neculai.
DC News: Când ați avut cel mai greu moment?
"Cel mai greu moment a fost la Tatra. Nemții erau pe deal, iar noi pe vale. Și trăgeau de ne făceau praf. A durat o săptămână. S-au retras și apoi am înaintat și noi până în Germania. Când am ajuns în Cehia, rușii au făcut un cordon și au intrat în nemți. Scoteau ce găseau... fruntași, ofițeri, căpitani. Ce găseau îi împușcau și îi cărau cu mașinile într-o groapă. După aceea, noi am scăpat. Morți peste tot. Am multe amintiri, dar nu le mai țin minte de atâția ani de zile", a adăugat eroul nostru.
[citeste si]
"Ce mesaj să am pentru politicieni dacă nouă ne dau nimic? Eu au pensii speciale, iar noi, după ce am luptat, avem 200 de lei. Nu avem și noi un veteran de război care să țină cu noi acolo în Parlament. Nu mai avem nimic. Eu rămas cel mai bătrân în satul ăsta. Nu mai sunt mulți de veterani în toată țara. Aș mai povesti, dar nu mai țin minte. Au trecut vreo 70 de ani. Atunci aveam 20 de ani. Pentru țară am luptat. Am apărat-o cu nemții să îi batem pe ruși. Apoi ne-am dat cu rușii. Dacă scrii despre mine la ziar să zici așa: 'De ce nu avem și noi un veteran de război care să ne reprezinte în Parlament?'. Dacă nu avem pe nimeni să țină și cu drepturile noastre... Ce? Crezi că eu mă gândeam că o să ajung la etatea asta? Dumnezeu m-a întărit și am ajuns la 95 de ani", a încheiat veteranul de război.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News