Cum va dispărea Delta Dunării în mandatul lui Boc. Consiliul Judeţean Tulcea, mai nociv ca Bîstroe

Ecologiştii au remarcat, în această iarnă, stoluri de pelicani care nu au migrat în Africa, probabil din cauza unei întârzieri în dezvoltarea puilor, consecinţă a dispariţiei resursei piscicole. Pescarii profesionişti constată, de asemenea, o reducere importantă a capturilor. În plin dezastru ecologic, Consiliul Judeţean Tulcea se hotărăşte să dea lovitura de graţie Deltei, evident cu sprijinul guvernului Emil Boc. Pescarii ”legali” vor fi scoşi din activitate de taxele aberante impuse de consilieri, în vreme ce statul refuză să repopuleze ”Balta” sau să stopeze braconajul.

Puterea locală a dorit să-şi completeze veniturile oficiale, aşa că pe 17 decembrie 2010 a dat o hotărâre de Consiliu Judeţean prin care instituie o taxă de 2500 lei anual pentru fiecare pescar profesionist din Deltă. Calculul a fost simplu: s-a văzut cât se încasa de la firme în 2005 şi s-a împărţit la numărul de pescari autorizaţi. Taxa pe resursa piscicolă era ilegală, întrucât aceasta aparţine statului român, nu unui consiliu judeţean. În mod normal, prefectul ar fi trebuit să ia măsuri împotriva deciziei. Ca să-l scape de problemele cu legea pe preşedintele Consiliului, pedelistul Victor Tarhon, Emil Boc a dat o Ordonanţă de Urgenţă (127/2010), în data de 28 decembrie, prin care schimbă statutul Rezervaţiei. Din informaţiile noastre, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, nu a semnat ordonanţa, lăsând un secretar de stat să se compromită politic pentru distrugerea Deltei.

Problemele au început în 2005, după venirea la putere a Alianţei D.A.

Sulfina Barbu, ministrul pedelist al Mediului, a pornit o campanie împotriva concesiunilor acordate în mandatul Năstase, pe motiv că licitaţiile au fost incorecte, favorizând firmele PSD. Ea a suspendat unilateral contractele. Corect acordate sau nu, acestea contracte stabileau reguli clare de repopulare şi de protecţie a zonelor concesionate. Firmele care primiseră concesiuni aveau interesul de a stopa braconajul şi de a investi în zonă. În cei 5 ani care au urmat, DNA nu a găsit decât o singură ilegalitate: rezilierea contractelor, pe care însă nu poate s-o sancţioneze, în actuala conjunctură politică. Mai mult, unii concesionari au câştigat procesele civile cu statul, dar refuză să ia înapoi bălţile jefuite şi cer compensaţii. Singura concesiune funcţională în toată rezervaţia este a unui pescar din Somova, Gheorghe Năstase, care a obţinut o decizie definitivă, întrucât nu a cerut şi despăgubiri.

Concret, statul a pierdut 30 de miliarde de lei în fiecare din cei 5 ani care au trecut de la decizia Sulfinei Barbu. Atât trebuia încasat de la concesionari. Aceştia mai aveau obligaţia de a investi şi de a plăti pentru repopularea deltei cu peşte. În ultimul an în care au funcţionat concesiunile, au fost făcute deversări de cuiburi cu icre de şalău echivalând cu 3000 de tone de peşte.

După rezilierea contractelor, Baza de cercetare de la Enisala, a Institutului Delta Dunării, unde erau produse cuiburile de icre, a fost închisă.

De profitat, au profitat zecile de firme de comercializare a peştelui, care sunt patronate discret de mai marii judeţului şi care au avut acces nelimitat şi nefiscalizat la capturile braconierilor, odată ce a dispărut paza.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News