Cum vom trăi în lumea fără cash
Statul Israel vrea să renunțe total la monedă, în favoarea banilor electronici. Oamenii vor plăti cu cardul, indiferent ce cumpără: case sau covrigi. Probabil, la început vor fi limitate doar tranzacțiile mai consistente. Un aspirator sau o sticlă cu cognac de șapte stele nu vor mai putea fi plătite cash, un ziar sau o înghețată, da. Cu timpul, numerarul va putea fi admirat doar la muzeu.
Statul scapă, astfel, de evaziune, de traficul cu țigări sau chiar droguri. Jafurile se vor rări ( e greu să fugi cu biții, de la bancă). Evident, nu dispar tâlhăriile, doar că hoții nu se mai pot specializa. Nu mai pot fura doar televizoare, să zicem. Cum să le vândă? Într-o lume fără numerar, ar fura doar pentru uz personal, sau pentru schimb cu alți hoți. Dificil, dar nu imposibil.
Mulți se sperie de ideea lumii cash-free. Când stai un sfert de oră la Cassă, că și-a uitat unul codul PIN-ul, te enervezi. Însă, tehnologia face progrese: probabil vor apare brățări care descarcă automat, din cont, sume mai mici, plafonate, ca să nu mai fie nevoie de card pentru o cola, la toneta din colț.
Speculanții ar cam șterge-o din piețe. Vor rămâne fără obiectul muncii o mulțime de jmecheri care învârt fișicurile de bani, când își cumpără o ciungă, iar maneliștii își vor lua serviciu, odată ce băncile trimit fiscului date exacte despre încasările fără număr, de la nunți și botezuri.
Desigur, dacii liberi vor fi îngrijorați, dar fericiți: au spus ei că guvernul ocult va implanta tuturor un cip în creier, iată că, pentru moment, i l-au implantat în portofel.
Oricum, înăsprirea controlului nu afectează doar cetățeanul. Și șpaga la plic devine imposibilă. Probabil, se vor găsi soluții care să mulțumească un ministru sau un deputat. Cum se face, deja, prin occident, unde președinții sau premierii se îmbogățesc după terminarea mandatului, fie din conferințe, fie din Consilii de Administrație. Un fel de șpagă-șpagat, peste timp, care presupune multă încredere, de ambele părți. Deci, o societate așezată, riguroasă, nu un pampas unde tovarășii de drum se împușcă pe la spate, la primul popas. Ceva asemănător numirilor de judecători la CCR, care rămân fideli partidului mult după ce au ajuns independenți și apolitici, la butoane.
Așa că nu-mi fac mari iluzii că ne-ar aduce cardul o mai bună guvernare. Dar vreau să văd din nou medicii care operează pentru un borcan de ness și judecătorul care cere patru anvelope de iarnă, pe o suspendare, ca pe vremea când leul nu făcea doi bani, fiindcă nu lipsea cash-ul, ci cafeaua.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
