Cumpărăturile compulsive sunt o adevărată tulburare psihologică

De cele mai multe ori, odată cumpărat, însă, ”obiectul dorinței” își pierde interesul și atenția cumpărătorului se mută către un alt obiect, într-un ciclu nesfârșit care se repetă.

DSM-5 (Manual of Diagnostic Disorders), de fapt, clasifică cumpărăturile compulsive printre dependențele fără substanță.

Se inserează între tulburările obsesiv-compulsive, cele ale controlului sau cele ale comportamentului: categorizările sunt deci multiple dar converg conceptual.

1. Cumpărături compulsive numite și ”oniomanie”

Unii oameni cheltuiesc o avere pe lucruri de care nu au nevoie și de care nu le vor folosi niciodată.

Acești oameni suferă de cumpărături compulsive, o tulburare caracterizată prin pierderea controlului în achiziții cu constrângere de a cumpăra bunuri inutile și de multe ori peste posibilitățile lor economice, potrivit Best 5.

Denumită și ”oniomania” (din grecescul onios, de vânzare), tulburarea a fost menționată pentru prima dată în 1915 de către psihiatrul german, Emil Kraepelin.

Persoanei afectate de cumpărături compulsive, obiectul care declanșează constrângerea i se pare special și diferit de ceilalți.

La unele subiecți, comportamentul compulsiv este selectiv, adică se concentrează pe un anumit tip de obiect (ceasuri, haine, pantofi etc.), în timp ce alții cumpără fără distincție diverse tipuri de bunuri. 

Uneori ideea obsesivă apare atunci când persoana se află în prezența obiectului sau aude despre el sau îl vede într-o reclamă. Se naște un gând fix care vizează obiectul și impulsul necontrolat de a-l cumpăra. Satisfacția față de achiziție este însă de scurtă durată.

2. Mecanismul perturbării

În realitate, nevoia profundă a persoanei nu vizează utilizarea acelui obiect, ci pur și simplu dobândirea lui, atât de mult încât în ​​curând un alt obiect va induce aceeași constrângere, fără a fi supus evaluării raționale.

Obiectele achiziționate nu satisfac nevoia profundă care stă la baza tulburării, care este de a contracara o stare de spirit disociată, ale cărei rădăcini datează din copilărie.

De fapt, euforia temporară pentru cumpărare face subiectul dependent și întărește tendința de cumpărare: de fiecare dată când se simte rău, persoana se va obișnui să-și potolească starea de rău cu o achiziție, repetând ciclul.

3. Cauzele fundamentale

De regulă, persoanele cu tulburări obsesiv-compulsive provin din faptul că au experimentat, la o vârstă fragedă, relații cu figuri de atașament caracterizate prin trei stări mentale conflictuale și nesintetizabile: nevoie, frică și vinovăție.

4. Terapie

Terapia este personală și se bazează pe istoricul pacientului.

Pentru a depăși stările psihice care stau la baza comportamentului disfuncțional va fi necesar să se lucreze - direct sau indirect după caz ​​- asupra atașamentului dezorganizat care a marcat vârsta fragedă și asupra efectelor acestuia în prezent, precum emoțiile care generează tulburarea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News