CUTREMUR 4 martie 1977. Ultima zi din viața lui Toma Caragiu, ceas cu ceas

Întâmplarea nefastă face ca tocmai acum Toma Caragiu să fie liber, să nu aibă spectacol, repetiție, filmare, înregistrare, probă, lectură, vizionare sau vreo altă obligație, scrie istoriepescurt.ro.

Ora 9.30- se urcă în mașină cu soția și pleacă la Periș

12.00. Mărturiseşte că vocea vechiului său prieten Chiriţă, cu care vorbise la telefon cu o seară înainte, îi sunase cam trist în receptor şi decide să-i facă o vizită la Titu, la gospodăria avicolă, cu gândul de a participa apoi la agapa tradiţională a echipei de filmare ce realiza primul tur de manivelă al peliculei “Iarba verde de acasă”. Chiriţă îi primeşte cu toată afecţiunea şi îi reţine la masă. Toma, ca de obicei, povesteşte, cântă, râde, e în vervă şi îi fascinează pe meseni, ca nimeni altul. Din glumă în glumă, e provocat la o partidă de biliard, provocare pe care o acceptă cu bucurie.

15.00. Soţia sa se plictiseşte şi îl anunţă că intenţionează să plece în plimbare pe Valea Prahovei. Toma o priveşte mirat, tăcut, într-un mod atât de straniu, încât din uşă femeia se simte obligată să-l întrebe: “Ce te uiţi aşa la mine, de parcă ţi-ai lua adio?!…Te sun la nouă şi jumătate acasă..” (cutremurul a avut loc la ora 21.22).

18.30. Unul dintre oaspeţii aflaţi la Chiriţă se oferă să-l aducă la Bucureşti cu maşina sa. Sosiţi în faţa casei nu se îndură să se despartă, mai stau de vorbă în poartă, ba chiar şi lângă uşa liftului până să-şi ia rămas bun şi până ce actorul să se urce în apartamentul său de la etajul II.

19.15- Îi telefonează lui Geti, sora ce mică, spunându-i că a adus de la Titu niște ficăței de pasăre prospeți și o roagă să i-l trimită pe Dragoș (fiul ei) să ia pachetul.

19.22- Îl sună pe Cristian Popișteanu. “Cum să-mi imaginez eu că telefonul lui a fost apelul de adio? Doar ştiam că are încă atâtea de făcut în lungul său drum, doar vocea lui era mai stenică decât oricând; doar glumele lui erau mai firești ca niciodată, doar tandrețea, grija și încurajările lui pentru refacerea sănătății mele erau mai copleșitoare ca până atunci. M-a rechemat peste câteva minute spre a mă înştiinţa că joacă în «O scrisoare pierdută» duminică, 6 martie, la matineul de la ora 10. Destinul intercepta ultima noastră convorbire? Doar m-a chemat și mă anunța că se pregătea pentru apariția la o festivitate sâmbătă seara; doar îmi vorbea cu responsabilitate sporită despre apropiatul lui turneu peste hotare; doar îmi proiecta, spre încântarea mea, crâmpeie dintr-un scenariu ”prim-plan” pe care-l pregătea cu bunii săi prieteni de la televiziune”.

19.30. Îi telefonează lui Alexandru Bocăneţ anunţându-l că este acasă şi că îl invită la el să stea de vorbă, să discute despre proiectele lor.

19.35. Îl sună pe Nicolae Susan și îl roagă să accepte a-i fi naș la apropiata-i nuntă. Toma îl poftește la el. ”Voi trece pe la ora zece cu fata….” îi spune Susan.

19.50. Soneria de la intrare îşi face auzit clopoţelul. Actorul iese grăbit din baie cu halatul pe el şi se duce să vadă cine e. Dragoş! Unchiul Toma îl roagă să coboare cu Puşi să-l plimbe.

20.00. Dragoş revine cu căţelul şi îl găseşte pe Toma îmbrăcat, cu cămaşă roşie, cu blue-jeanşii prinşi cu centură lată, cu cataramă sub burtă şi ghetele lui elastice de antilopă. Îi dă băiatului pachetul adus de la Titu și vrea să-l trimită acasă, dar acesta îl roagă să-l mai lase puțin. “Aştept pe cineva, e târziu”, insistă Toma, dar cedează la privirile rugătoare ale nepotului.

Citește și: CUTREMUR. Raed Arafat se așteaptă la o situație egală cu un dezastru, în cazul unui seism

20.10. Coboară la barul “Continental” să cumpere două sticle de apă minerală şi nişte ţigări. Barul nu era încă deschis, dar Toma ca fiind “de-al casei” şi iubit de toţi cei din bloc, e servit de îndată.

20.25. Îl sună Sergiu Verona, propunându-i să ia masa împreună la “Capşa”.

20.30. Soseşte Andu Bocăneţ şi relatează, în timp ce îşi scoate şapca şi pardesiul, că primul său lung-metraj ”Gloria nu cântă”, în care Toma deţine rolul principal, a ieşit din laborator. E copie-standard! Actorul pune pe masă o sticlă de whisky, în cinstea evenimentului, toarnă în două pahare – deşi Andu nu bea-, și îl poftește să ia loc într-unul din fotoliile din sufragerie.

20.40. Telefonează din nou Verona spre a-i spune că a ajuns la ”Capșa” și îl așteaptă acolo

20.55. Sună la ușă Nicolae Susanu cu logodnica sa, poeta Doina Caurea. Au reușit să-și rezolve treburile mai devreme… Toma face prezentările, le oferă scauneși scoțând încă două pahare, le toarnă și noilor veniți

21.00. ”E târziu, Dragoș, întinde-o acasă”, spune hotărât unchiul, și după ce copilul își ia rămas bun, îi dă un șut în spate, ca un îndemn hazlui spre grabă.

21.10. Îi telefonează Mariana Calotescu pentru a-i propune, în numele soțului ei, regizorul Virgil calotescu, rolul principal,în filmul ”Un autobuz pentru moarte” (devenit mai târziu ”Operațiunea Autobuzul”). Soţia încă nu sunase…

21.15. Sună telefonul. Mama lui Toma se interesează dacă Dragoş a plecat. “Adineauri”, îi răspunde Toma. “Şi tu ce faci, măgăruş?”, îl întreabă mama. “Mai am puţină treabă şi mă duc pe la teatru”…

21.22. Oraşul se cutremură apocaliptic. Lumina începe să joace, ochii fug spre tavan, spre lampa care se pornește într-un dans sinistru. Câinele stă în faţa uşii şi scheaună jalnic. Într-acolo se îndreaptă cu gând de fugă cei patru. Plutonierul major Dinu, de gardă în faţa Ambasadei R.S.Cehoslovacă (situată vizavi) depune mărturie oculară: blocul Colonadelor 3 s-a prăvălit, s-a dezagregat, lent, parcă filmat cu încetinitorul, întâi partea de sus, alunecând etaj cu etaj. Întreaga masă a clădirii, cu un huruit cumplit, se năruie.

Apartamentul lui Toma, aflat la etajul doi, rămâne aproape intact. În momentul cutremurului s-au ivit pentru ei trei posibilităţi: să rămână în casă, să iasă pe scara de serviciu (scăpată şi ea fără vătămări), să coboare pe scara principală. Sună telefonul, dar la numărul apelat, 16.61.48, nu mai răspunde nimeni….

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News