Este posibil să te fi surprins plângând în liniște sau chiar să izbucnești în lacrimi necontrolat în timp ce priveai un film. Printre „vinovații” obișnuiți se numără Marley și Eu, The Color Purple, Schindler's List și The Lion King.
De ce plângem la filme? Este acesta un semn de slăbiciune emoțională (de aceea încercăm să ascundem acest lucru de prietenii noștri) sau un indicator al forței - dovada inteligenței emoționale?
Filmele bune sunt atent create pentru a ne angaja și a ne absorbi profund. Ele ne transportă în lumea personajelor lor: să vedem așa cum văd ele, să simțim așa cum simt ele și chiar să ne identificăm complet cu un personaj în unele cazuri. Știm că filmele nu sunt reale, dar suntem atât de absorbiți încât reacționăm emoțional ca și cum ar fi.
Unele filme sunt bazate pe povești reale, iar faptul de a ști acest lucru le face și mai puternice. Puterea emoțională a unor filme este deosebit de captivantă: nu li se spune "trăsnitori de lacrimi" degeaba, spune publicația TheConversation.
Neurologul Paul Zak a studiat efectele poveștilor captivante, arătând că vizionarea lor poate provoca eliberarea de oxitocină.
Oxitocina este cel mai bine cunoscută pentru rolul său în timpul nașterii și alăptării, crescând contracțiile în timpul travaliului și stimulând conductele de lapte. Este eliberată și în urma contactului fizic pozitiv - îmbrățișări, săruturi, intimitate sexuală și chiar mângâierea animalelor - precum și în urma interacțiunilor sociale pozitive.
Prin urmare, a fost numită "hormonul iubirii".
Ca animale sociale, supraviețuirea noastră depinde de legăturile sociale, iar oxitocina este crucială. Ne ajută să identificăm și să ne atașăm de îngrijitorii noștri esențiali și de grupurile sociale de protecție.
Potrivit unui alt neurolog, Robert Froemke, cercetările recente arată că oxitocina are un impact chiar mai larg și acționează ca un "buton de volum", amplificând activitatea cerebrală legată de ceea ce experimentează în prezent o persoană.
Așadar, deși oxitocina poate fi direcționată biologic pentru asigurarea unor legături sociale puternice, ea servește și pentru a amplifica răspunsurile emoționale.
Plânsul la filme este un semn că oxitocina a fost declanșată de conexiunile pe care le simți datorită experienței sociale vicariante. Atenția ta este captată, iar emoțiile sunt provocate de povestea filmului.
Oxitocina este apoi asociată cu sentimente intense de empatie și compasiune, intensificând și mai mult sentimentele de conectare socială, iar atenția ta este îndreptată și mai mult către semnalele sociale ale personajelor din film. De aici izvorăște brusc vărsarea emoțională!
Empatia este un component cheie al inteligenței emoționale.
Inteligența emoțională este abilitatea de a identifica și regla propriile emoții și de a înțelege și gestiona emoțiile altora.
Potrivit psihologului Daniel Goleman, empatia este una dintre cele cinci caracteristici cheie ale inteligenței emoționale, alături de auto-cunoaștere, auto-reglare, motivație și abilitățile sociale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu