Dan Negru, constatare după moartea Ilenei Vulpescu: Noi, mâncătorii de colivă și amatorii de parastase

"În trend căutări Google e Ileana Vulpescu, în postări toți o regretă și toate televiziunile îi anunță moartea. Când ați văzut-o ultima dată pe vreun ecran? Invitată în vreun platou de televiziune?

Noi, mâncători de colivă și amatorii de parastase.

#legendele #antiparastas", a scris Dan Negru pe Facebook.

Despre Ioana Vulpescu

Scriitoarea Ileana Vulpescu a murit la 12 mai 2021, a anunţat dramaturgul Radu F. Alexandru pe pagina sa de pe reţeaua de socializare Facebook.

* * *

Prozatoarea şi traducătoarea Ileana Vulpescu, una dintre cel mai cunoscute scriitoare din România, s-a născut la 21 mai 1932, în localitatea Bratovoeşti, judeţul Dolj.

Ileana Vulpescu a urmat la Craiova, Şcoala Regina Elisabeta (1939-1943) şi Liceul Elena Cuza (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate, şi la Bucureşti cursurile Facultăţii de Filologie, secţia limbă şi literatură franceză, a Universităţii din Bucureşti (1953-1958), potrivit Dicţionarului general al literaturii române (2009).

Şi-a început activitatea profesională ca documentaristă, lucrând ulterior ca cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie şi lexicologie (1959-1975), colaborând la redactarea lucrărilor Dicţionarul limbii române şi Dicţionarul explicativ al limbii române.

Şi-a făcut debutul în revista Familia, în 1966, cu povestirea Scrisoare către un necunoscut, iar editorial, în 1963, cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.

Prima carte a sa, un volum de schiţe, nuvele şi scurte piese de teatru, intitulată Ş.a.m.d a fost lansată în 1969, fiind reluată şi amplificată cu titlul Candidaţii la fericire (1983). Povestirile sunt dominate de pesimism, respectiv de moartea cuiva drag, ratarea unei vieţi sau neîmplinirea. A urmat romanul Rămas bun (1975), în care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976).

A scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi din cea contemporană românească. Colaborează la România literară, Vatra, Flacăra, România Mare ş.a. În 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Romanul care a consacrat-o a fost Arta conversaţiei (1980), care abordează frământările sentimentale ale unei doctoriţe, care a constituit şi scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principală a cărţii fiind interpretată, pe scena Teatrului Giuleşti, de actriţa Dorina Lazăr, consemnează volumul Dicţionarul scriitorilor români (2002).

În 1981 i-au fost decernate Premiile Ion Creangă al Academiei Române şi Cântarea României pentru romanul Arta conversaţiei (1980); în 1987 a primit Premiul Flacăra pentru Sărută pământul acesta (1987). În 1991, întreaga sa activitate literară i-a fost încununată cu premiul România Mare, transmite Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News