Dan Puric, despre candidatura la prezidențiale: "Vă dați seama în ce hal a ajuns puterea dacă ei se tem de un puric?"

"Ştiţi cu ce seamănă ce s-a întâmplat în jurul meu? Eu am făcut arte plastice - Liceul Tonitza - şi, la un moment dat, a venit un puşti de vreo 14 ani, nu avea unde să se ducă, era băiatul fostului ambasador pe vremea aceea al României în China. El a avea o debilitate săracul şi atunci tatăl l-a adus la arte plastice, măcar să picteze.

Ne-au dat subiect Lupta de la Călugăreni şi două ore l-am pictat acolo pe Mihai Viteazul, cai, turci, nămol. Numai că băiatul ăsta a desenat foarte multe tancuri şi a venit profesorul şi a zis: "Măi, ce se întâmplă, că aia nu aveau tancuri pe vremea aia?' - "Ah nu, nu. Nu erau tancuri, dar aşa.. ca să îi sperie."

Despre asta este vorba. Am făcut şi eu nişte tancuri ca să îi sperii şi s-au speriat, dar să ştiţi că intenţia mea nu a fost chiar asta, ci să aduc bucurie oamenilor, într-un context de depresie generală, de cădere, de confuzie, de mâl din ăsta sufletesc şi oamenii s-au bucurat mult. Numai că, a doua zi, am văzut că e foarte multă vulnerabilitate în societatea românească şi vă dați seama în ce hal a ajuns puterea la noi dacă ei se tem de un puric. Este situaţia gravă", a spus Dan Puric, în emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3.

"Eu nu luam în calcul, dar m-au băgat ei"

Întrebat de Mihai Gâdea dacă ia în calcul o candidatură la prezidențiale, Dan Puric a răspuns: 

"Păi, eu nu luăm în calcul, dar m-au băgat ei. Eu ce să fac în situaţia asta? M-au împins. Acum, ştiţi cum e... Eu, de 25-30 de ani, merg prin sate, prin oraşe, mă întâlnesc cu oamenii, cu România asta profundă despre care cei de sus habar nu au, nici nu o ştiu - este o Românie excepţională, dar suferindă - şi, în ultimele două-trei zile, am constatat disperarea oamenilor. Au sunat din America, din Irlanda, de peste tot. Daţi-mi un sfat! Ce mă fac eu cu disperarea acestor oameni? Ce facem cu disperarea acestor oameni? S-au săturat de un anumit nivel - nu aş putea să îl numesc mediocru, mult mai jos.

Candidatura la președinție, în România, ar trebui să fie cum erau cei trei Hamleți, în perioada de directorat al lui Rebreanu - prin război, el a pus Hamlet, dar cu trei actori - Valentineanu, Calboreanu şi Vraca - excepţionali toţi! Aici ce să fac? Când nivelul, la noi, de responsabilitate politică este derizoriu, este iresponsabil... Ce mă fac eu cu disperarea acestor oameni care se agaţă cu tot sufletul - aici nu mai este vorba de candidatură. Nu un preşedinte salvează România astăzi, ci o stare de spirit.

Am zis, într-un interviu, zilele trecute, că m-am întâlnit la o mănăstire cu un nebun şi l-am întrebat: "Domnule Radu, ce aţi face dumneavoastră dacă aţi fi preşedinte?" S-a uitat la mine şi mi-a zis: "Păi, să înțeleg că, până acum, nu am făcut nimic. Eu sunt în situaţia aia", a spus actorul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News