Dana Miricioiu, despre provocarea vieții: O secundă în care nu mai știam...

Dana Miricioiu, unul dintre cei mai cunoscuți medici chirurgi plasticieni din România, a vorbit la Antenta 3 despre o aventură care a i-a schimbat viața. Până la a atingemomentul revelator, medicul a trecut prin momente teribile, însă faptul că l-a avut alături pe Vlad, fiul ei, a decis să meargă până la capăt. Totul a început de la dorința de a escalada muntele Fuji din Japonia.

"A fost un risc"

"Urcam pe Fugi, într-o excursie în Japonia, acum trei ani, pe care am făcut-o cu Vlad de ziua lui. O călătorie absolut halucinantă pentru că am pornit de la ideea de a urca pe Fuji, dar toate lucrurile ne-au fost potrivnice pentru că trebuia să ne închiriem un costum special, trebuia să ne închiriem un loc în care trebuia să dormim peste noapte și care de fapt era un sac de dormit. Toate lucrurile, la noi, nu au fost posibile pentru că nu s-au transmis pe mail, habar nu am ce s-a întâmplat. Toate lucrurile au fost potrivnice. În momentul în care a venit ziua să urcăm pe Fuji, ne-am trezit de dimineață sperând că mergem de dimineață pentru că urcarea durează cel puțin 10 ore. Nu am putut pentru că autobuzul nu a mai avul locuri și ne-am trezit la ora trei după amiază și am spus 'Vlad, amânăm' și atunci Vlad, care este mult mai perseverent decât mine a spus "Nu, urcăm". Am ajuns să face această călătorie pornind de la cinci după amiază când se însera, nemâncați. A fost un risc, dar în momentul în care sunt doi oameni care doresc același lucru, toate dorințele astea se unesc și ajung la bun sfârșit", a povestit Dana Miricioiu.

Am luat muntele în mâini să simt planul

"Am descoperit lupta cu mine însămi, cea care trebuie să avem grijă tot restul vieții noastre pentru că viața asta nu e o luptă cu nimeni altcineva decât cu noi înșine. Am realizat că acolo unde depășeam altitudinea și începeau amețelile, în momentul în care nu mai aveam decât pietre pe care le simțeam sub picioare, în momentul în care depășisem 3000 de metri și nu mâncasem, nu știam când vine adăpostul, în cât timp urcăm. Efortul este foarte mare. Știu că am avut la un moment dat o secundă în care nu mai știam pe ce plan sunt, era întuneric și nu se vedea nimic în jur. Atunci m-am așezat, am luat muntele în mâini să simt planul, să simt tăria și să simt unde sunt. (...) La 3000 de metri totul are o altă dimensiune", a mai spus medicul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News