Dani Oțil, amintiri dureroase din liceu: "Am stat la gratiile școlii. Nu aveam încălțăminte, mi-era rușine"

"Am ratat multe meciuri pentru că am fost la săpat"

"Cel mai rău mă durea când tata îmi spunea că merg la sapă, sau la cules, sau la mai știu eu ce tăiat de lemne și nu poate să vină să mă vadă la meci. Jucam handbal în echipa liceului, aici am avut voie, că era cu liceul. De cele mai multe ori, eram și eu (n.r. la treabă). Am ratat multe meciuri pentru că am fost la săpat. Ambiția nu era să le arăt, să le dau peste nas, dar ambiția era să pot în condițiile astea să fac ceva, pentru că în jurul meu aveam copii care nu aveau bunici ca ai mei, rupți în palme tot anul.

Îmi aduc aminte că bunicul meu era tăiat, zgâriat, julit pentru că era tot timpul la fân, acolo, acolo, pe tractor. Eu am văzut cicatrici pe bunica. Bunica de ce ar avea ea cicatrici, că nu o bătea nimeni? De la fân, de la paie, de la frunza de porumb. Eu vedeam altfel de bunici. În partea cealaltă, erau bunicii care te duceau şi te luau de la fotbal, verificau să ai apiță. Eu beam apă de la cișmeaua din colţ. Şi cred că m-a ambiţionat ca, în condiţiile mele, să pot să fac ceva", a spus povestit Dani Oțil, în emisiunea iThink, de la Antena 3.

"Toată viaţa m-am simţit inferior"

"Eu toată viaţa m-am simţit inferior, pentru că viaţa m-a pus tot timpul în locul nepotrivit. Robi, prietenul nostru cel mai bun din copilărie, al meu și al lui Răzvan, avea bunica în Germania, avea margarină Sanela, avea bomboane de toate felurile, avea combină muzicală, avea video, avea computer. Eu nu aveam. Am fost într-o clasă foarte bună şi aici nu ştiu cum au făcut ai mei... am fost în clasa cu copii de mega-doctori. Cred că a fost o nimereală sau geografia locului, că stăteam aproape de liceu.

Mai târziu, eu tot timpul am fost înconjurat de oameni mai bogaţi şi aici mă refer strict la bani. O să spuneţi că banii nu contează. Bă, când eu nu mă duc la reuniunea de terminare a clasei a X - a pentru că nu am adidaşi... Îmi aduc aminte că am stat la gratiile şcolii să îi văd pe colegii mei. Nu m-am dus pentru că nu aveam încălţăminte, îmi era ruşine. Mama a zis: "Dar eşti un copil, îmbracă-te cu ce ai, încalţă-te cu ce ai!" Eu, în general, luam hainele fratelui meu, ce îi rămânea mic. Evident că m-am simţit inferior”, a mărturisit Dani Oțil.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News