EXCLUSIV  Daniel Cristea-Enache: Suntem exact ca în poiana lui Iocan

"În anii 90 absolut toată societatea românească făcea politică. În primii ani de după 1989 toți aveau păreri politice ferme. Se certau soț cu soție că ea el cu FSN-ul, ea era cu opoziția sau invers: tatăl cu fiul, vecinii. Toată societatea era cuprinsă de această febrilitate a controverselor politice.”, a transmis criticul literar la De Ce Citim.

"Suntem exact ca în Poiana lui Iocan"

"Când merg pe jos prin București, abia aștept să vină primăvara cu adevărat, îmi place să trec, mergând așa și să ascult, bărbați de obicei, care stau în fața unui magazin, pe niște bănci, la niște table sau la un șah și care vorbesc foarte pasionat despre subiectul de pe agenda zilei, care de obicei este un subiect politico-social. Suntem exact ca în Poiana lui Iocan, a lui Marin Preda, din Moromeții. Această pasiune pentru problemele politice și sociale reprezintă o constantă pentru societatea românească.”, a mai spus el.

Scena din poiana lui Iocan la care se referă

„Scena care-l definește profund, tocmai pentru ca sintetizează epic pozițialui Moromete în relație cu o colectivitate umana reprezentativa pentru mediul săude viață, se petrece în poiana fierăriei lui Iocan, unde țăranii, gătiți ca de sărbătoare, se adună sa discute, cu un inimitabil umor, politica.Moromete era abonat la "Mișcarea", Iocan la "Curentul", iar Cocoșilă la"Dimineața", dar daca ei veneau fără ziare, însemna că erau suparăți "și n-aveau chef să discute politică".

Secvențacomentariilor politice este inedită. Moromete citește ziarul "cu glas schimbat și necunoscut, [...] cu grosimi si subțirimi ciudate, cu opriri care scormoneauînțelesurinemărturisite [...] care trebuiau sa zdrobeascăde convingere pe cei care ascultau", concluzionândfără drept de apel: "trei chestiuni se desprinde de fapt din aceasta situație". Simpatia spontană cu care este întimpinat Moromete, faptul ca discuțiilenu începfără el, greutatea cuvântului sau dovedesc că prestigiul lui e real și recunoscut. Sociabilitatea, inteligența, ironia, umorul, darul de a vedea dincolo de lucruri, fantezia, bucuria contemplației fac din el un țăran neobișnuit, un observator și un moralist. Există și o altă față a lui Moromete, în consens cu trăsăturile lui fundamentale, dar care îl particularizeazăși mai mult printre ceilalțițărani. Personajul este un disimulat, stapaneste arta de a-si desincronizain mod voit gandurilesi vorbele, de a mima gesturi și opinii false pentru a sonda partenerul de discuție și a se distra pe seama prostiei, a îngâmfării și a limbajului acestuia sau, pur și simplu, pentru a se ascunde pe sine.”, conchide Daniel Cristea-Enache.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News