EXCLUSIV  Danielle Darrieux, cea mai fermecătoare, cea mai spirituală dintre actriţele franceze a împlinit un secol

Danielle Darrieux, actriţa care a încarnat înainte de Brigitte Bardot şi Catherine Deneuve, o anumită idee despre o franţuzoaică tipică – elegantă, picantă, de o absolută feminitate, a sărbătorit, la 1 mai, 100 de ani.

Danielle Darrieux si Daniel Gelin in La Ronde

“M-am născut în ziua în care peste tot în Franţa se vindeau lăcrămioare”, glumea în amintirile sale această actriţă care a jucat în 103 filme şi în peste 30 de piese de teatru.

Este un fenomen. “Ce altă actriţă se poate mândri că şi-a început cariera la 14 ani şi a terminat-o la 93?”, se întreabă Clara Laurent în cartea sa Danielle Darrieux, une femme moderne. 

Michelle Morgan, Danielle Darrieux si Claudia Cardinale in Les lions sont laches

Născută în 1917 la Bordeaux, fiica unui oftalmolog, Danielle Darrieux a fost crescută într-o familie de melomani şi avea să devină partenera de neuitat a lui Charles Boyer în La ronde (1951), a lui Jean Gabin în La Vérité sur Bébé Donge (1953) sau a lui Gérard Philipe în Roşu şi Negru (1954).

Actriţa şi cântăreaţa a cărei figură stârnea pasiunea fotografilor a filmat şi în Statele Unite, ca în L'affaire Cicéron de Joseph Mankiewicz, en 1952.

Charles Boyer si Danielle Darrieux in Mayerling

A debutat în cinema la 14 ani în Le Bal, de Wilhelm Thiele en 1931. Şi a devenit, la acea epocă, una dintre puţinele franţuzoaice cu o carieră internatională:  Germania, Cehoslovacia, Ungaria. “Mergeam la studio cum aş fi mers la şcoală, eram leneşă şi aşa am rămas. Nu eram decât o fetiţă în timp ce alte fete de vârsta mea se jucau deja de-a vampele”, îşi aminteşte ea.

Poate că acesta a şi fost unul dintre secretele succesului ei. De la Mayerling (1935), primul său rol tragic, la Battements de coeur (1939) de Henri Decoin, primul ei soţ (sub bagheta căruia a jucat şi în Retour à l'aube - 1938, Abus de confiance – 1937 şi chiar, în timpul Ocupaţiei în "Premier rendez-vous" - 1941), a fost răsfăţata perioadei dinainte de război, cu atât mai mult cu cât talentului ei i se adăuga o voce frumoasă. Era numită atunci DD şi supranumită “logodnica Parisului”.

Claude Dauphin si Danielle Darieux in Battements de coeur

Să amintim şi rolul Jacqueline Serval din Un mauvais garçon (1936) de Jean Boyer. Despre această filmare, ea povestea în 1995, că a pretins că ştie să şofeze şi chiar a reuşit să demareze, dar a răsturnat camera şi scriptul. Din fericire, nimeni n-a fost rănit.

Succesul mondial al peliculei Mayerling i-a deschis porţile Hollywoodului. După ce a semnat un contract de 7 ani cu studiourile Universal, a filmat The Rage of Paris (Răsfăţata Parisului) sub bagheta lui Douglas Fairbanks Jr, în 1938. Dar s-a plictisit şi după un an s-a întors în Franţa. A divorţat în 1931, s-a recăsătorit în 1942 cu diplomatul miliardar şi play-boy-ul dominican Porfirio Rubirosa.

Cu Gerard Philipe in Rosu si Negru

Actriţa nu şi-a interupt activitatea în Franţa în timpul Ocupaţiei, filmând pentru Continental, societatea de producţie germană instalată la Paris, în pelicula Premier rendez-vous (1941). După lansarea ei, întreaga Franţă cânta cuvintele celebre ale cântecului din film: “Ah! Cât trebuie să fie de dulce şi de tulburător momentul primului rendez-vous”. Alături de Danielle Darrieux erau pe afiş debutanţi care aveau să devină actori de prim plan: Daniel Gélin, Georges Marchal şi Sophie Desmarets. Louis Jourdan, Fernand Ledoux, Gabrielle Dorziat, Rosine Luguet, Jean Paradès completau distribuţia.

Cu Isabelle Huppert in 8 Femei

O călătorie la Berlin, în 1942, i-a atras critici, dar se ştie că a făcut-o pentru a-l salva pe bărbatul pe care îl iubea,  Porfirio Rubirosa, care era prizonier în Germania.

A petrecut sfârşitul războiului în domiciliu forţat la Mégève. S-a căsătorit din nou, în 1948, cu scenaristul Georges Mitsinkidès şi a început o a doua carieră. mai ales cu şi La Ronde ale regizorului Max Ophüls.

Cu Jean Gabin in L'Annee sainte

Fascinantă, Danielle Darrieux strălucea pe scenă şi pe ecran. Max Ophuls n-a putut rămâne indiferent la talentul ei. El i-a oferit cel mai frumos rol în 1953, în legendarul Madame de..., în 1953, film inspirat de romanul semnat de Louise de Vilmorin. Cineastul a schimbat finalul, dorind să creeze o tragedie conformă temelor sale favorite: plăcere şi tristeţe, dragostea care întâlneşte moartea. Principalii interpreţi, alături de Darrieux, erau Charles Boyer şi Vittorio de Sica.

Din 1956 până în 1958, sunt de reţinut producţiile Taifun la Nagasaki (1956) de Yves Ciampi, cu Jean Marais, Pot-Bouille (1957) de Julien Duvivier cu Gérard Philipe, Le désordre et la nuit (1957) de Gilles Grangier cu Jean Gabin şi Un drôle de dimanche (1958) de Marc Allégret, cu Arletty, Bourvil şi un debutant care se numea Jean-Paul Belmondo.

Cu Jean Gabin in La Verite sur Bebe Donge

Actriţa a participat şi la trei filme ale lui Sacha Guitry: Napoleon (1954), Si Paris nous etait conte (1956) şi La vie à deux (1958), la a cărui finalizare a participat Clement Duhour.

Când Noul Val a inundat ecranele, la începutul anilor 60, Darrieux s-a lansat în interpretări diverse care nu i-au atras întotdeauna favorurile criticii. Rămân din acea perioadă însă Le crime ne paie pas (1961) de Gérard Oury, şi Le Diable et les dix commandements, al lui Julien Duvivier, în care juca o pleiadă de actori: Fernandel, Delon, Michel Simon…

Danielle Darrieux in 1951 in Affaire Ciceron

Henri Verneuil a realizat în 1961, Les lions sont laches, având pe afiş nume de prim ordin, ca Danielle Darrieux Claudia Cardinale, Jean-Claude Brialy, Michèle Morgan, Lino Ventura şi Darry Cowl. Pelicula a fost adaptată după romanul omonim al lui Nicole, corespondenţa epistolară între tânăra Albertine şi prietena ei,  Cécile.

Danielle Darrieux i-a sedus şi pe tinerii cineaşti. Jacques Demy i-a oferit, în 1967, unul dintre rolurile sale cele mai populare, Yvonne Garnier, mama surorilor gemene din Domnişoarele din Rochefort. Iar François Ozon, o va face să cânte în 8 Femei, în 2002, unul dintre ultimele ei roluri. “Este singura femeie care mă face să nu-mi fie teamă de bătrâneţe”, mărturisea, cu acest prilej Catherine Deneuve, partenera ei din film.

Harold et Maude, 1995

Ultima sa apariţie în cinema s-a produs în 2010, în Pièce montée de Denys Granier-Deferre.

A urcat apoi pe scenă în Domino (1970),  a triumfat pe Brodway în 1971 într-o comedie muzicală despre Coco Chanel sau în Adorable Julia (1987).

În 1995 a reluat, între turnee muzicale şi seriale televizate, rolul septuagenarei din Harold et Maude.

În 2003, a interpretat, singură în scenă, Oscar şi tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt, care i-a adus un Molière penru cea mai bună actriţă.

In Domnisoarele din Rochefort

Cinematograful parizian Grand Action i-a dedicat la vârsta centenară o retrospectivă, Universitatea Bordeaux Montaigne a organizat între 3 şi 5 mai un colocviu, Cinemateca din Toulouse îi va aduce un omagiu în luna noiembrie.

Criticul Armelle Heliot o numeşte “cea mai fermecătoare, cea mai emoţionantă, cea mai spirituală dintre actriţele franceze”, adăugând: “Ar trebui să fii Ronsard şi Mallarmé şi să compui un poem limpede ca un cristal. Ar trebui să te înalţi până la cer pentru a fi la înălţimea acestei femei minunate, cu un surâs întotdeauna radios, care s-a amuzat că s-a născut în ziua în care se oferă lăcrămioare…”

Danielle Darrieux a avut o frumuseţe clasică, pigmentată de un dram de maliţiozitate.

In filmul lui Paul Vecchiali

Una dintre trăsăturile cele mai impresionante ale personalităţii acestei artiste excepţioale rămâne însă, dincolo de surâsul fin, de hohotele de râs, de vizibila bucurie de a trăi, o gravitate venind mereu din viaţa sa interioară.

Henri Decoin, Max Ophüls, Paul Vecchiali sau Anne Fontaine, pentru a cita numai patru cineaşti, au înţeles perfect că dincolo de graţia, de vitalitatea, de bucuria pe care o răspândea de un rol la altul, exista un văl de angoasă. Darrieux juca, dansa, cânta, ilumina filmele, piesele în care încarna femei frumoase, dar şi femei grave, îndrăgostite, criminale. Şi de fiecare data era miraculoasă şi liberă.

In Madame de...

Henry-Jean Servat şi Pierrick Bequet au creat un film documentar exceptional, Les Trois glorieuses, care le-a reunit pe Michèle Morgan, Micheline Presle, Danielle Darrieux. Cu părul alb, cu privirea strălucitoare, cu un surâs răvăşitor, Danielle Darrieux este femininitatea însăşi. Este, şi la 93 de ani, sexy, iradiază, îţi încălzeşte inima, te face să râzi. Este naturală. Directă, simplă”.

La împlinirea celor 100 de ani ai acestei mari doamne, zâne, femei fatale, cochete, legende, star a lipsit, din păcate, Jean-Claude Brialy, care a celebrat-o şi a conceput seri strălucite la teatrul său, Bouffes Parisiens, pentru a o sărbători pe minunata actriţă care primea toate complimentele cu o uimire sinceră.

Danielle Darrieux nu aparţine niciunei şcoli, niciunei lumi. Ea este Darrieux.

In Piece montee, ultimul sau rol in cinema

Dacă ar fi să evocăm numai câteva episoade din această viaţă incredibilă, ar trebui să ne oprim la anii 1932-33, când un tânăr scenarist de 26 de ani, provenind dintr-o importantă familie evreiască din Austria, care se exilase din Germania nazistă, s-a oprit la Paris unde a filmat Mauvaise graine. Filmul este semnat de Billy Wilder....

Ar fi apoi, momentul întâlnirii cu o femeie pe care a admirat-o. În 1970, Danielle Darrieux joacă, dansează, cântă pe Broadway. Este Coco Chanel în piesa Coco. Producătorii s-au gândit la Danielle Darrieux, starul internaţional, pentru acest rol care fusese jucat cu şapte luni înainte de Katherine Hepburn. “Hepburn este modelul meu, idolul meu”, spunea ea adesea. Critica newyorkeză, una dintre cele mai dure din lume, nu mai găsea destule superlative petru jocul ei, iar publicul a adorat-o.

Pe scena in 2003

Partenerii ei au fost cei mai mari şi mai populari actori ai cinema-ului francez: Albert Préjean, Charles Vanel, Jean-Pierre Aumont, Charles Boyer, Pierre Brasseur, Claude Dauphin, Fernand Ledoux, André Luguet, Jean Marais, Jean Gabin, Bernard Blier...

O longevitate extraordinară despre care actriţa spunea, în 2006: “Înveţi în fiecare zi, e minunat să ai o viaţă lungă. Îmi place să trăiesc, îmi place să beau un whisky mic în fiecare seară”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News