Daunele morale, în cazul Ionuț Anghel: 2,4 milioane de euro. Câte 600.000 de euro pentru fiecare părinte, în vreme ce fratele mai mare primește 1,2 milioane de euro. Bunica nu primește nimic. Plătesc firma care deținea terenul, administratorul și primăria.
Incendiul de la Giulești: fiecare familie, despăgubită cu 600 de mii de euro. Familiile copiilor care au scăpat cu arsuri cumplite: câte 80.000 de euro. Plătește spitalul (adică primăria).
CNADNR a plătit un milion de euro unei tinere care şi-a pierdut mâna într-un accident, din cauza stării drumului. Plătesc contribuabilii.
Șerban Huidu avea de dat despăgubiri de 190.000 de euro, în total, rudelor celor 3 victime decedate în accident. Despăgubirile au fost suportate integral de firma de asigurări.
Naum Ciomu și Spitalul Panduri: 500.000 euro, pentru un pacient mutilat dintr-o eroare medicală. A plătit Primăria Capitalei, care îi va reține medicului o treime din salariu sau pensie, următoarea sută de ani.
Riscul de malpraxis, transferat pacienților
Grea misiune, să evaluezi o viață de om, o mână pierdută, speranțele puse într-un copil…
Dincolo de tragismul acestor cazuri, extrem de mediatizate, observăm că daunele morale acordate de instanță acoperă o plajă largă: de la 60.000 la două milioane de euro.
Prin lege, nu se mai poate stabili un mercurial al durerii, în lumea modernă. Totuși, există un domeniu unde s-ar impune plafoane, altfel va suferi întreaga societate.
Medicii se plâng că asigurările nu acoperă daunele morale, în caz de malpraxis. Firmele susțin că nu pot evalua riscul, odată ce fiecare caz în parte este judecat altfel de instanțe. Ca urmare, sunt obligați să încheie polițe tip, care acoperă doar daunele materiale, adică o parte infimă din suma pe care ar trebui s-o plătească în cazul unei erori.
Din câte se poate vedea, autoritățile de control și reglementare țin cu asiguratorii, nu cu sistemul public. În cazurile cunoscute în presă au plătit spitalele și medicii, nu firmele, cu toate că și spitalele și medicii sunt obligați să achite polițe de asigurare în caz de malpraxis.
Riscurile sunt transferate cetățenilor:
-contribuabilul plătește daunele
-medicii reacționează prin tr-un exces de investigații, temporizarea intervenției, evitarea cazurilor complicate
-presiunea pusă pe medic crește riscul unor erori
-se adâncește criza de personal (cadrele medicale sunt determinate, și din acest motiv, să emigreze).
Soluția, așteptată de la Parlament
Există câteva soluții. Stabilirea unui nivel maxim al daunelor morale ce ar putea fi solicitate în caz de malpraxis, prin contractul încheiat între asigurat și Casa de Asigurări. Sau între pacient și instituția furnizoare (spital, cabinet, policlinică). Vrei să te tratezi în sistemul public, astea sunt condițiile. Cui nu-i convine, să meargă merge la privat.
Obligarea firmelor de asigurări să acopere și daunele morale. O astfel de normă ar scumpi polițele de asigurare, pe care medicii le plătesc din buzunar, iar spitalele de la buget. Nu se cunoaște impactul, iar ASF nu pare interesată de problemă.
Plafonarea prin lege a nivelului la care instanțele stabilesc valoarea daunelor materiale. O propunere de lege aflată în Senat avansează un plafon de 32.000 de euro. Victima nu ar putea, deci, să primească despăgubiri mai mari de 60 de salarii medii brute pe economie, în urma unui proces de malpraxis.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News