De Ce a înviat Băsescu tema Referendumului. Opoziţia strânge rândurile. Preşedintele ameninţă voalat Parlamentul cu dizolvarea, în cazul în care recurge la suspendare

Preşedintele Traian Băsescu are de gând să ne invite anul acesta la un nou Referendum, de data aceasta unul Constituţional. Modificarea normei juridice constituţionale pe care o anunţă Preşedintele în direct la TVR este legată de suspendarea Preşedintelui. În situaţia în care Parlamentul îl va suspenda pe Preşedinte, iar poporul spune NU demiterii prin Referendum şi Preşedintele revine în funcţie, atunci Cele două camere ale Legislativului vor trebui dizolvate.

autor: Lector universitar dr. Antonio Momoc, expert în comunicare politică la Universitatea Bucureşti

De ce a vorbit Traian Băsescu despre suspendare acum la început de an, mai ales când Opoziţia se angajează în alianţe (PNL+PC la care s-a anunţat şi PSD), iar pe agenda publică şi politică moţiunea de cenzură, aderarea la Spaţiul Schengen şi îndepărtarea Guvernului conduş de Emil Boc par a fi subiectele principale? La prima vedere pare că se încearcă mutarea atenţiei publicului dinspre un Guvern puternic contestat spre un Preşedinte care se mai bucură încă de un dram de încredere.

Dar, în realitate tema suspendării Preşedintelui urmată de dizolvarea Parlamentului este una mai veche şi are mize politice, instituţionale şi de imagine mult mai serioase. Preşedintele este preocupat de aspectul Constituţional al suspendării încă din anul 2007. Atunci a înţeles cât de uşor îi este Parlmentului (în cazul formării unei majorităţi nefavorabile) să îl suspende pe Preşedinte şi cât de greu este pntru Preşedinte să dizolve Parlamentul.

Băsescu se simte ameninţat de strângerea rândurilor în interiorul Opoziţiei, de aici şi atacurile la adresa liderilor C. Antonescu şi D. Voiculescu pe care i-a numit în dezbaterea de la TVR „Porumbacu şi Felix Motanul“ sugerând astfel că cei doi ar fi foşti colaboratori ai Securităţii.

Alianţa PNL-PC este cu atât mai îngrijorătoare cu cât PDL nu mai poate găsi un aliat în PNL după alegerile din 2012 când va fi numit un nou Guvern. Pentru ca Preşedintele Băsescu să poată numi un Prim-ministru PDL, partidul prezidenţial va avea nevoie de mai mult de un singur aliat întrucât sondajele nu arată PD-L la mai mult de 15-20%. Singurul partid cu care PD-L putea forma o coaliţie guvernamentală majoritară (de peste 51%) în cazul în care la alegerile parlamentare va fi pe locurile 2-3 ar fi fost PNL (UDMR nu se pune, pentru că va fi la Guvernare cu oricine). Alianţa liberalilor cu partidul lui Dan Voiculescu anulează deocamdată această posibilitate.

Pe termen scurt, la această alianţă PNL+PC se adaugă PSD şi ar mai fi suficiente voturile unor dezamăgiţi din PD-L, al reprezentanţilor unor minorităţi etnice, sau al unor „independenţi” de la UNPR pentru ca majoritatea parlamentară să îl suspende pe Preşedinte. S-a mai întâmplat în 2007. Preşedintele se simte ameninţat de posibilitatea de a nu-şi duce la bun sfârşit mandatul şi ştie că adevarata problemă nu este aceea ca Guvernul Boc să sufere o moţiune de cenzură, ci ca el însuşi să fie demis. Acesta este singurul lucrul care l-ar nelinişti pe Traian Băsescu. În rest, ca politician a obţinut tot ce se putea: primar al Bucureştiului, Ministru de mai multe ori, Preşedinte ajuns la ultimul mandat.

Riscul pe care îl anunţă Traian Băsescu pe televiziunea publică şi pe care îl comunică publicului larg este acela că este posibil să nu îşi finalizeze al doilea mandat. Din această cauză vorbeşte la început de an pe TVR despre suspendare şi despre cum acest articol din Constituţie trebuie modificat. Este mesajul îngrijorării prezidenţiale, dar şi al anunţării unor intenţii. Adversarii politici sunt avertizaţi că dacă au de gând să îl suspende, Preşedintele are de gând să îi „dizolve”.

Asistăm de câteva săptămâni la reluarea la infinit a unui mesaj cu iz electoral de către reprezentanţii PD-L. Pe toate canalele media PD-L ne transmite că este partidul care „reformează” sau „modernizează” statul.

Reformele sunt unele economice: oamenii trebuie daţi afară în continuare, salariile trebuie menţinute cam la fel de tăiate ca anul trecut, cheltuielile cu protecţia socială şi cu aparatul de stat sunt încă împovărătoare pentru bugetul de stat. Dar reforma şi modernizarea statului este şi constituţională. Dacă “Emil Boc este cel care reformează statul lui Iliescu”, Traian Băsescu este cel care va schimba Constituţia lui Adrian Năstase şi Antonie Iorgovan.

În numele aşa zisei reforme a statului, Traian Băsescu doreşte răzbunarea pentru anul 2007 când a fost suspendat de către parlament. Obiectivul politic şi instituţional al Preşedintelui este transformarea României dintr-o republică parlamentară semi-prezidenţială, într-una pur prezidenţială. Pentru ca România să fie un regim prezidenţail îi lipseşte doar puterea reală a Preşedintelui de dizolva Parlamentul. Deocamdată România este o republică parlamentară pentru că Parlamentului îi este mult mai uşor să îl suspende pe Preşedinte.

ARTICOLUL 95 spune aşa:

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Exemplul pe care Traian Băsescu l-a dat la TVR este următorul: temându-se că “oricine poate aduna jumătate plus unu poate suspenda Preşedintele, mecanismul de suspendare a preşedintelui trebuie să rămână, dar trebuie responsabilitate politică. O soluţie ar fi pronunţarea Curţii Constituţionale sau Referendum; dacă Preşedintele rămâne în funcţie, se dizolvă Parlamentul.”

În 2007 Curtea Constituţională a respins raportul lui Dan Voiculecu şi a arătat că Preşedintele nu încălcase Constituţia. Dar potrivit Legii fundamentale (art. 95), Curtea Constituţioanală este doar consultată. Parlamentul a decis legal suspendarea, deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat că Preşedintele nu a încălcat Constituţia. Acum Preşedintele doreşte schimbarea Constituţiei în sensul în care decizia/pronunţarea Curţii să fie definitivă.

O altă propunere de modificare a Constituţiei a lui Traian Băsescu este aceea ca în cazul în care poporul se opune demiterii, atunci automat Parlamentul să fie dizolvat. Mesajul transmis este următorul: „aveţi grijă că dacă mă suspendaţi, poporul s-ar putea să decidă la referendum să fiţi dizolvaţi“. Pentru că vor fi 30 de zile de campanie până la organizarea Referndumului, de bătătălie aprigă pe media prin care Preşedintele va acuza parlamentarii de interese de grup şi de afaceri, iar în ziua Referendumului balanţa ar putea înclina în favoarea lui.

Cu atât mai mult cu cât în România partidele politice se bucură de mult mai puţină încredere decât Preşedintele. Ceea ce transmite Traian Băsescu este faptul că: e adevărat, nu mai sunt atât de popular ca în 2004 sau ca în 2007. Dar nici voi, cei care doriţi să mă suspendaţi, nu prezentaţi mult mai multă încredere. Iar printr-o campanie abilă de comunicare, Parlamentul poate fi dizolvat. Românii au mai decis printr-un Referendum prezidenţial că doresc reducerea numărului de parlamentari şi eliminarea uneia dintre cele două camere ale Parlamentului (nici nu mai contează care dintre ele).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News