EXCLUSIV  De ce ar trebui magistraţii să facă test psihologic anual?!

Raţiunea care stă la baza acestor norme juridice este aceea că în cazul unor meserii nu este suficient avizul psihologic iniţial, de la angajare, întrucât nivelul de stres generat de activitate poate fi atât de mare încât cu timpul să conducă la o anumită stare psihică de natură să afecteze performanţa muncii sau chiar să genereze un risc.

În cazul magistraţilor, odată ce ies cu brio pe porţile INM şi îşi încep activitatea pe la parchete sau instanţe nu mai sunt supuşi unor verificări periodice, aspect profund greşit din punctul nostru de vedere.

Indiferent că analizăm activitatea unui procuror sau a unui judecător (penalist sau civilist), volumul de muncă este foarte mare (în cazul unora chiar enorm), stresul pe măsură şi valorile sociale care depind de sănătatea psihică a magistratului sunt esenţiale: viaţa şi bunurile persoanelor.

Aşa cum o degradare a sănătăţii psihice a unui pilot sau conducător de tren poate cauza o tragedie, în egală măsură şi degradarea sănătăţii psihice unui procuror sau judecător poate conduce la o distrugere a vieţii cuiva. Veţi spune că în avioane şi trenuri circulă mai mulţi oameni, deci riscul nu afectează un singur cetăţean ci mai mulţi. Corect, dar în egală măsură şi un rechizitoriu, o ordonanţă de reţinere sau o hotărâre judecătorească afectează, dincolo de părţile din proces, şi alte persoane: familia, angajaţii, prietenii persoanei în cauză. Când cineva merge la închisoare nu suferă doar el, ci şi cei rămaşi afară, să îl aştepte, exact ca şi în cazul unui accident care se finalizează cu spitalizarea unui pacient. Niciodată suferinţa nu afectează doar persoana în cauză!

Care ar fi efectele pozitive ale unui astfel de test? Dincolo de cel evident, reducerea numărului de erori judiciare, ar mai exista unul: posibilitatea identificării din timp a magistraţilor stresaţi sau surmenaţi de volumul de muncă, astfel încât conducătorul direct să fie obligat să ia măsuri pentru a-i degreva temporar. Şi dacă situaţia la nivelul unor anumite instanţe, spre exemplu, ar fi îngrijorătoare, s-ar putea lua măsuri direct de la nivelul Ministerului pentru mărirea numărului de posturi şi deci degrevarea celor aglomeraţi excesiv. Sau, de ce nu, se poate găsi o formulă de pensionare anticipată la 20 de ani de experiență pentru cei ce nu mai rezistă psihic și sunt prea surmenați.

Orice e mai bine decât să ne jucăm cu viețile oamenilor și să riscăm hotărâri greșite sau trimiteri în judecată pe nedrept!

Dacă ești procuror și ti se pare nedreaptă propunerea, gândindu-te că rechizitoriile tale oricum sunt verificate de procurorul ierarhic superior, întreabă-te sincer de câte ori ți le-a citit integral, a studiat și dosarul de urmărire penală, a mai cerut clarificări suplimentare sau ți l-a restituit pe motiv că nu e bună soluția? Și dacă îți vei răspunde sincer, vei ști că sub 10% din cazuri se întâmplă așa ceva, prin urmare de cele mai multe ori controlul ierarhic superior este o formalitate.

Iar dacă ești judecător și ți se pare nedreaptă propunerea, gândindu-te că oricum hotărârea ta este supusă apelului (iar dacă ești jude de apel, nu ești singur în complet ci mai ai măcar un coleg), gândește-te cât mai durează procesul până se judecă definitiv și cât de mult poate fi afectată viața (personală, profesională, socială) a părților pe această durată.

Dacă tu însuți, domnule sau doamnă magistrat, ai ajunge să fii cercetat(ă) vreodată penal sau judecat(ă) (în civil sau penal), nu ți-ai dori ca magistratul care o face să fie perfect apt din punct de vedere psihic și emoțional să o facă?

DCNEWS.ro a lansat un sondaj de opinie pe această temă. Haideți să vedem ce părere au justițiabilii despre această propunere a noastră: ar trebui sau nu ca judecătorii și procurorii să fie supuși unui control psihologic anual?

VEZI AICI SONDAJUL

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News