De ce doar România nu luptă pentru postul de Secretar General ONU? O mare oportunitate feministă

Dupa ce postul a fost ocupat, recent, de reprezentanti din Africa si Asia, a venit randul – conform principiului alternantei continentale – unei tari din zona Estului european sa ii succeada lui Ban Ki-moon.

Printre statele din regiune care si-au numit deja candidatii se numara Bulgaria, Croatia, Lituania, Georgia, Slovacia, Ungaria. In urma cu o saptamana a venit si nominalizarea din partea Republicii Moldova – fostul ministru al afacerilor externe si integrarii europene Natalia Gherman. Anuntarea ei a fost facuta in cadrul campaniei Natiunilor Unite pentru alegerea unei femei in functia de Secretar General – "A woman for the UN Secretary - General".

Este absolut inexplicabil de ce rateaza Romania acest moment. O campanie diplomatica si de imagine ar aduce cel putin trei avantaje:

• Ar promova atuurile noastre de politica externa: traditia (Titulescu si Liga Natiunilor, de pilda), echilibrul inteligent intre Israel si lumea araba, capacitatea de a negocia intre spatii culturale diverse;

• Chiar daca nu am fi cu adevarat in carti pentru postul de Secretar General, oricum am primi un beneficiu diplomatic daca reusim sa aruncam in joc un candidat puternic;

• Am putea sustine o campanie feminista autentica – necesara inclusiv pentru politica interna – pentru ca e aproape sigur ca viitorul SG ONU va fi o femeie. O sansa mai consistenta pentru a forja proiectele legislative pro-feministe (cota de gen) nu imi pot imagina.

Lipsa unei nominalizari din partea Romaniei este echivalenta cu ratarea unei sanse de a juca in liga mare a diplomatiei mondiale: inca nu e prea tarziu pentru ca Iohannis si Ciolos sa indrepte aceasta inexplicabila eroare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News