Bogdan Chirieac spune de ce e bine că România n-a fost invitată la Summit-ul european restrâns de la Paris
Bogdan Chirieac arată, într-un editorial scris pentru DCNews, care sunt motivele pentru care România n-a fost invitată la Summitul european restrâns de la Paris, dar și de ce este bine că țara noastră nu se numără printre țările convocate de Emmanuel Macron în capitala Franței.
Iată editorialul scris de Bogdan Chirieac:
De ce e bine că România nu a fost invitată la Paris
Emmanuel Macron a făcut, probabil fără intenție, un mare serviciu României: nu ne-a invitat la Summit-ul european restrâns de la Paris, de astăzi, 17 februarie 2025. La Summit au fost convocate șapte țări europene - Franța, Germania, Spania, Italia, Polonia, Danemarca și Marea Britanie (chiar dacă ultima nu mai este membră UE) - urmare a discursului ținut de vice-președintele JD Vance la Reuniunea de la Munchen de săptămâna trecută.
Administrația Trump a făcut cunoscut Europei practic că se separă din Alianța cu bătrânul continent, consecinţă a politicii America First. Este o greșeală a Washington-lui. America este liderul lumii occidentale și este mult mai puternică, în lumea de astăzi, dacă toate statele libere și democratice sunt alături de ea. În sfârșit, va fi o dezbatere lungă și probabil SUA va reveni la gânduri mai bune față de partenerii europeni. Asta, însă, în timp.
Acum situația este cam așa: Europa, care a dus greul economic al războiului din Ucraina, nu este invitată la negocierile de pace. Ucraina, care a plătit tributul de sânge, nu e nici ea invitată. Trump îl face frecventabil pe criminalul de război Vladimir Putin, urmărit internațional cu mandat de la Curtea Penală Internațională. Întâlnirea cu el nu se petrece pe teritoriu european, unde ar fi arestat, pe bună dreptate, ci în Arabia Saudită. America dă, de asemenea, de înțeles că nu-și mai asumă rolul principal în apărarea Uniunii Europene.
Pe scurt, după decenii de pace și prosperitate, de bună înțelegere între cele două maluri ale Atlanticului, interesele au devenit profund divergente. Cum creierul politic al Europei a fost întotdeauna Franța, Macron a convocat Summit-ul informal la Paris în 48 de ore de la discursul lui Vance. Europa trebuie să ia măsuri grele, pe care Franța le propune de 30 de ani, privind apărarea comună. Concluziile vor fi, probabil pentru prima dată în ultima sută de ani, secrete față de Washington. La Comisia Europeană din Bruxelles se construiesc camere izolate radio-electronic pentru convorbiri de taină. Și Summit-ul european de la Paris va fi la fel de securizat.
Bucureștiul este lovit în inimă că nu a fost invitat la Reuniune. Ajutorul acordat Ucrainei, poziția sa geografică și comportamentul exemplar, de trei ani de când a început războiul, dezvoltarea sa economică – primul PIB per capita în paritatea prețului de cumpărare din toată Europa de Est, depășind și state din Vest, cum este Portugalia, ar fi îndreptățit România să primească un scaun, măcar pe colțul mesei. Nu a fost așa, dar Macron ne-a făcut un enorm serviciu.
Cinstit vorbind, după 20 de ani de absență a unei politici externe coerente – cu un mic intermezzo în vremea guvernării Ponta, când România a mai căpătat un pic de greutate - Bucureștiul nu e pregătit să ia decizii tranșante.
În ce parte să te îndrepți: către SUA sau către UE? Câtă vreme se aflau pe aceeași direcție era foarte simplu, și ne făleam cu parteneriatul cu SUA. România are parteneriat strategic și cu Franța, însă în ciuda intereselor economice comune uriașe, acela nu era invocat.
Apoi, situația în care anularea alegerilor prezidențiale a fost aprobată inițial și de SUA și de UE, iar acum e condamnată de Vance, ne face un pic nefrecventabili.
Mai mult, în materie de securitate, politica de până acum a României se baza practic exclusiv pe SUA, asta deși Franța asigură cu trupe, armament și conducere, contingentul NATO din România. Să mai spunem și că Macron a fost scos din sărite de bătaia de joc a Bucureștiului în privința Corvetelor pe care trebuia să le construiască francezii, după ce au câștigat o ditamai licitația, de încetineala absurdă prin care armamentul european e achiziționat de România, de faptul că, de-a lungul timpului, discuții tête-à-tête europene au ajuns fără permisiune la urechile americanilor. România nu are cu cine și nici nu are o strategie pentru luarea unei decizii de genul celor discutate la Paris. Pur și simplu, România este mai surprinsă de discursul lui Vance decât de ascensiunea lui Călin Georgescu.
Ce este de făcut? La Reuniune participă aliatul natural a SUA - Marea Britanie. De asemenea, din estul Europei participă Polonia, cel mai apropiat aliat continental al Americii. Tot ce avem de făcut este să-i lăsăm pe ei să negocieze, să ia o decizie și, eventual, să ne alăturăm lor, celor două state europene şi, în același timp, profund pro-americane.
Până la urmă, România seamănă mult cu Polonia din acest punct de vedere. Românii sunt cea mai proamericană națiune din Europa și, în același timp, România nu ar fi cunoscut dezvoltarea de astăzi fără sprijinul colosal acordat de Uniunea Europeană și, în special, de câteva state precum Franța, Germania, Italia sau Spania. Nu e spectaculos, nu ne putem bate cu cărămida în piept că suntem buricul lumii, dar poziția de așteptare a României este, paradoxal, benefică interesului național.
Ar fi de asemenea de preferat ca, în timp ce mai marii europeni iau deciziile, noi să ne preocupăm de ceea ce știm că ne doare mai tare: reforma Statului putred și creșterea economică. În general vorbind, săracii n-au loc la mesele mondiale. Nu mai suntem săraci, dar dacă vom continua să creștem economic vom obține un locșor la viitoare reuniuni, căci vor fi multe, mulți ani de acum încolo, până când malurile Atlanticului se vor apropia din nou.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
