De ce e bine să mâncăm ştevie
Una dintre cele mai căutate plante de primăvară, pe lângă urzici şi leurdă, este ştevia. E gustoasă și are vitamine, săruri minerale, proteine şi fibre. Însă ştevia nu este recomandată oricui.
Ştevia este o plantă specifică bucătăriei est-europene, consumată mai ales primăvara, când frunzele sunt tinere şi când acidul oxalic se găseşte în cantităţi mai mici în plantă, responsabil de formarea pietrelor la rinichi.
În bucătăria tradiţională românească se folosesc frunzele tinere mai ales în ciorbe, în plăcinte, omlete, ca foi pentru sarmale sau înnăbuşite asemenea spanacului. Ele pot fi consumate crude, în salate sau pot fi conservate prin uscare, congelare, sau puse la borcan cu sare şi adăugate ulterior la diferite mâncăruri.
Preparatele din ştevie, în forma lor naturală, nefiartă, au proprietăţi depurative, diuretice, tonice. Consumul de ştevie este indicat, cu precădere, în lunile de primăvară, pentru detoxifierea organismului. Prin proprietăţile sale, ştevia curăţă organismul de toxinele adunate în decursul iernii. Ştevia are marea calitate de a proteja pancreasul, ficatul şi colonul. De asemenea, este un bun detoxifiant, întinerind organismul şi eliminând surplusul de lichide din țesutul adipos. Vitaminele A,C şi K, precum şi mineralele potasiu, fosfor, magneziu, calciu, fier, zinc, conţinute de stevie, remineralizează organismul, prevenind instalarea asteniei de primăvară. De asemenea, ştevia conţine antioxidantul kampferol, care este anticancerigen şi reduce în special riscul de cancer pancreatic, spun specialiştii.
Însă, dacă suferiţi de tuberculoză ştevia este contraindicată. În plus, specialiştii spun că dacă este consumată în cantități mari poate provoca uremie, o afecţiune complexă ce însoţeşte insuficienţa renală. Boala asociază existenţa unor dezechilibre electrolitice, hormonale şi metabolice, care se dezvoltă în paralel cu deteriorarea funcţiei renale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
