De ce e Grecia în picioare și România în genunchi?
Ultimul număr din The Economist are un articol despre România, în care, firește, se vorbește numai despre corupție.
Altceva nu există despre țara noastră. Prestigioasa revistă britanică nu sesizează că, zilele acestea, în România e decontată corupția din ultimii 15 ani. Pe de altă parte, sunt articole despre Grecia, scrise cu multă grijă și înțelegere. Pur și simplu, Occidentul ignoră cu bună știință un adevăr fundamental: corupția generalizată care a adus Grecia în situația de astăzi. O situație unde, în treacăt fie zis, salariile și pensiile rămân de peste trei ori mai ridicate decât în România.
Ce s-a întâmplat cu adevărat? În 2008, când a început în plin criza mondială, toate statele occidentale au sărit să-și salveze sistemele bancare. Așa-numitele PIIGS, adică Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia și Spania, au avut cel mai mult de suferit. Problema este că toată lumea și-a revenit, mai puțin Grecia. Și asta fiindcă la radiografie s-a văzut exact sistemul incredibil pe care se baza societatea greacă: corupția generalizată. Politicienii din toate partidele furau cu metodă, atunci când veneau la putere. Se zvoneşte că 70% din șpăgi le luau cei de la Putere și 30% cei din Opoziție. Este notorie firma off-shore a mamei premierului Papandreou, în care presa elenă scria că s-au strâns 500 de milioane de euro...
Pentru ca publicul să nu taxeze prea dur corupția monstruoasă, a fost la rândul său mituit. Dacă românii primesc o dată la patru ani, de alegeri, o pungă cu ceva din partea politicienilor, grecii, civilizație veche, primeau în fiecare an. Adică, nu 12, ci până la 18 salarii pe an. Timpul de muncă de 8 ore era calculat cu includerea timpului de transport, de acasă până la serviciu. Acum două săptămâni, presa germană relata un caz tipic al unui grec care avea trei slujbe la stat, trei salarii, trei pensii. În plus, omul era liber profesionist. Acum șapte ani, d-na Merkel se șocase când a aflat că o poștăriță din Grecia avea o pensie de 30.000 de euro pe lună, folosindu-se de tertipuri legislative atât de cunoscute și pentru unii români privilegiați.
Este aproape imposibil pentru firmele europene să prindă lucrări în Grecia. Un exemplul tipic a fost Olimpiada de la Atena, din 2004, când infrastructura nu s-a licitat și abia în ultimul an toți banii au fost oferiți direct firmelor grecești. Infrastructura în Grecia a costat mai mult decât în orice țară din Uniunea Europeană. Iarăși o diferență față de România, unde infrastructura nu există. Grecia nu are probleme cu absorbția fondurilor europene, în timp ce România este Cenușăreasa Uniunii.
Astăzi, în Europa, când spui România, spui corupție, în timp ce despre Grecia nimeni nu îndrăznește să spună așa ceva, chiar dacă peste tot se cunoaște adevărul. În cinci ani, Grecia a primit un ajutor de 320 de miliarde de euro cash. Dacă banii aceștia ar fi fost investiți în Europa de Est, infrastructura de aici ar fi fost mai modernă decât cea din Vest. Avansul economic ar fi capacitat economiile din Vest și, probabil, toată Uniunea ar fi avut creștere economică solidă. Așa, vapoarele de bani s-au oprit în porturile elene. O țară cu 8 milioane de locuitori a înghițit totul, iar în urmă a rămas praf și pulbere. Dar conturile din Cipru și Elveția probabil că s-au rotunjit substanțial.
Cum a fost posibil și cine a plătit până acum pentru Grecia? Cum cine? Europa. Cu un lobby extraordinar la Bruxelles, udat din belșug cu fonduri, Europa a plătit. Astăzi, grecii sunt chiar șocați: cum adică, Europa mai şi refuză să plătească! Și s-ar putea ca Tsipras să aibă dreptate. Șocul psihologic al ieșirii țării din zona euro ar putea să provoace emoție și să prăbușească bursele. Atenție! Totul este pură speculație, economia de sub 200 de miliarde de euro a Greciei reprezentând un fir de nisip față de economia generală a zonei euro. Și ca urmare, Europa ar putea în continuare să plătească. Asta fără să îndrăznească măcar să vorbească despre diminuarea corupției.
Astăzi, în Europa, în mod paradoxal, imaginea României este mai proastă decât a Greciei. Diferența stă, fundamental, în modul în care fiecare dintre popoare se privește pe sine. Grecii, o civilizație de mii de ani, l-au făcut pe de Gaulle să exclame: grecii sunt alături de noi, nu pentru economie, ci pentru filosofie. În România, premierul care a săvârșit minunea de a aduce România în Uniunea Europeană a fost aruncat în închisoare, drept mulțumire...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
