Evoluția tehnologiei a adus cu ea multe rezoluții noi, devenite standard pentru claritate.
Îmbunătățirile ecranelor din ultimele decenii au dus la nenumărate rezoluții și standarde de calitate, precum SD, HQ, HD, Full HD, 1440p, 4K. Toate aceste denumiri par derutante, însă sunt simplu de înțeles și le vom explica pe rând. (4K la secțiunea IV, display telefoane la secțiunea VI)
Un pixel este un element component al unei imagini digitale. Aceștia sunt, de obicei, foarte mici și numeroși, pentru a face distinse obiectele, persoanele și alte lucruri din imaginile digitale.
Un exemplu simplu de înțeles
Imaginați-vă stadionul echipei naționale a României, plin de suporteri. Apoi, fiecare suporter primește câte o bucată de hârtie colorată, de diferite culori, care trebuie ridicată deasupra capului în momentul în care începe coregrafia. Ei bine, atunci când zeci de mii de astfel de hârtii sunt ridicate în aer, pot fi conturate texte și imagini. Același lucru se întâmplă și pe ecranele televizoarelor sau calculatoarelor.
La fel ca și pixelii, bucățile colorate de hârtie nu au sens atunci când sunt văzute îndeaproape, însă au un rol în imagine când sunt alăturate de alte hârtii (alți pixeli).
Termenul de „rezoluție" nu este corect atunci când ne referim la câți pixeli există pe un ecran, conform Digital Citizen. Acest lucru este mai degrabă definit de densitatea pixelilor, numită și PPI (pixel per inch).
Cu toate că rezoluție se referă la numărul total de pixeli pe o anumită suprafață, noi vom utiliza termenul așa cum este înțeles de toată lumea: numărul de pixeli aranjați pe orizontala și verticala monitorului (ex. 640x480 = 307.200 pixeli).
Descriere foto: pixeli îndeaproape
În general, standardele de calitate își iau numele din numărul de pixel afișați vertical, fiindcă există multe dimensiuni și raporturi pe care un ecran le poate avea.
De exemplu, Full HD se referă la 1920x1080, așa că ecranele vor fi notate cu 1080p/i, după numărul de pixeli aranjați pe latura verticală. Cu toate acestea, 2560x1080 este tot Full HD, tot 1080p/i, diferența fiind că există mai mulți pixeli pe orizontală, deci ecranul este mai lat, în niciun caz mai clar.
Rația ecranelor
Raportul dintre lungimea și lățimea unui ecran se numește rația ecranului și este folosit pentru a descrie cum sunt distribuiți pixelii unei rezoluții. În mod tradițional, 4:3 a fost rația obișnuită pentru televizoare timp de mult timp. Și în ziua de astăzi, anumite televiziuni încă transmit 4:3, de obicei cu o rezoluție de 640x480, pentru că telespectatorii nu au trecut la televizoare cu aspect 16:9.
Cât de mult contează
În domeniul monitoarelor de PC, trecerea de la 4:3 la 16:9 (720p, 1080p, etc.) a adus o schimbare binevenită deoarece spațiul orizontal poate fi mai bine utilizat.
Pentru televizoare, 16:9 este un aspect ratio (rație a ecranului) perfect, deoarece majoritatea televiziunilor au adaptat acest tip de aspect. În schimb, dacă folosiți televizorul mai mult pentru filme, 21:9 este viitorul, însă, în cazul în care urmărit orice alt conținut, veți avea spații negre și goale pe ecran.
În cazul în care dețineți un monitor sau un televizor cu rezoluția 1920x1080 (Full HD), acesta poate fi 1080p ori 1080i, însă nu înseamnă același lucru (*este valabil pentru orice altă rezoluție, însă vom folosi 1080 pentru cursivitate). Litera de la final explică în ce afișează arată ecranul pixelii: progresiv (p) sau întrețesut (i).
Afișarea progresivă a pixelilor presupune că fiecare cadru (frame) este actualizat la viteza de cadre pe secundă (fps) a monitorului. Pe scurt, o imagine 1080p la 30fps (cadre/secundă) presupune că o fotografie statică, întreagă, cu rezoluția de 1920x1080, va fi afișată de 30 de ori pe secundă, pentru a crea iluzia de mișcare. (vezi aici totul despre refresh rate)
În schimb, 1080i aduce aminte de vechile televizoare, cu linii vizibile de-a lungul ecranului. Acest lucru este cauzat de afișarea a jumătate de imagine la fiecare cadru, mai exact linii, începând cu pixelii 2, 4, 6...,1080. Următorul cadru va avea în componență la liniile de pixeli 1,3,5...,1079.
Descriere foto: Exemplu de înțrețesut (interlaced)
Apoi, se revine la liniile pare și așa mai departe. În acest fel, doar jumătate de informație este afișată într-un cadru, fiind mai ușor de procesat și transmis de televiziuni.
Bineînțeles, cu cât este mai mare viteza de afișare a cadrelor (fps), cu atât este mai imperceptibilă tranziția, însă 1080p conține toate imaginile înregistrate de o cameră de filmat, în timp ce 1080p arată doar câte jumătate, la fiecare cadru.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, televizoarele vechi, care afișau un număr mic de pixeli orizontali și verticali, s-au dezvoltat în televizoare moderne, capabile de rezoluții de înaltă definiție, adică clare.
Pe scurt, imaginea a devenit tot mai clară odată cu creșterea numărului de pixeli. Definiția standard sau SD apare la ecranele cu o rezoluție de 720x480 și este cunoscută drept 480p.
HD, noul standard
La începutul anilor 2000, spectatorii din toată lumea au început să folosească un nou standard de calitate al ecranelor: HD. O imagine HD constă în afișarea a 720 de pixeli verticali și 1280 de pixeli orizontali, însumând 921.600 de pixeli. Așadar, aproape un milion de pixeli pe ecran, iar imaginea este cu atât mai clară cu cât ecranul este mai mic.
- 720p = 1280 x 720, iar denumirea este HD sau HD Ready
- 1080p = 1920 x 1080, iar denumirea este FHD sau Full HD
- 1440p sau 2560 x 1440, iar denumirea este QHD sau Quad HD, deoarece este de 4 ori mai clară decât HD, fiind alcătuită din 4 imagini HD concomitente
- 2160p sau 4K = 3840 x 2160, iar denumirea este 4K, UHD sau Ultra HD, deoarece lățimea este aproape de 4.000 de pixeli și este de 4 ori mai clară decât Full HD
- 4320p sau 8K= 7680 x 4320, iar denumirea este 8K și oferă de 16 ori mai multă claritatea decât Full HD, fiind deocamdată inaccesibilă sub 20.000 lei
Descriere foto: Rezoluții
Pentru a înțelege ce rezoluție este bună pentru un viitor televizor, trebuie să înțelegem că mărimea și distanța la care ne aflăm de el sunt foarte importante. Se justifică să cumperi un televizor atunci când obții cea mai clară imagine pentru cei mai puțini bani. Iată cum:
HD
Un televizor HD (720p) de 80 de centimetri justifică banii atunci când îl privim de la 1,8m la 3m distanță. În schimb, dacă am dori un televizor HD (720p) de 100 de centimetri, nu ar fi bine să stăm mai aproape de 2,5 metri de el, deoarece s-ar putea distinge pixelii individuali, iar imaginile nu ar mai fi la fel de clare.
Full HD
Un televizor Full HD (1080p) de 80 de centimetri justifică banii atunci când stăm de la 1,2m până la 1,8m distanță de el, ceea ce este foarte aproape. Așadar, ar trebui să optăm pentru o dimensiune ceva mai mare, de exemplu 100 de centimetri. În acest caz, banii sunt justificați dacă îl amplasăm la o distanță cuprinsă între 1,6m și 2,4 metri. Mai departe de 2,4 metri, banii nu mai sunt justificați, putând să optăm pentru o rezoluție mai mică.
4K
Cum claritatea 4K (2160p) este de patru ori mai mare față de tradiționalul Full HD, un astfel de televizor este mai degrabă un moft decât o nevoie. La o diagonală de 80 de centimetri, un televizor 4K este, de fapt, un monitor foarte clar, iar la diagonala de 100 de centimetri, ar trebui amplasat la cel mult 1,6 metri față de privitor pentru o claritate care să se mai distingă de Full HD. Cu toate acestea, la o diagonală de 140 de centimetri, televizoarele 4K chiar se justifică atunci când privim de la 2 metri și puțin.
Ecranele telefoanelor sunt diferite față de televizoare, fiindcă le privim îndeaproape. Primul iPhone, apărut în 2007, avea o rezoluție de 320x480, ceea ce părea foarte clar pe atunci, însă densitatea pixelilor (PPI) era de doar 163 ppi.
În 2010, când Apple a lansat iPhone 4, ecranul „Retina" era făcut cunoscut pentru faptul că avea densitatea pixelilor maximă pentru retina umană – 326 ppi, obținută dintr-un ecran de rezoluție 960x640, de 3,5 inch.
Descriere foto: pixeli îndeaproape
De atunci, marile firme doar s-au întrecut pentru a ajunge la densități uriașe care, însă, nu sunt atât de relevante pentru micile ecrane mari din buzunarele noastre. Ținând cont că revistele sunt printate la 300 dpi (identic cu 300 ppi) și nimeni nu s-a plâns că nu sunt destul de clare, cursa companiilor pentru a avea densități extreme ar fi trebuit să înceteze.
Așadar, când doriți să cumpărați un nou telefon și vă temeți că ecranul nu este suficient de clar, calculați prima dată dacă densitatea pixelilor este în jur de 300, fiindcă fiecare sută de pixeli pe inch în plus duce la irosirea banilor.
Un lucru important la ecranele telefoanelor, pe lângă rezoluție, este aspect ratio sau rația ecranului. Telefoanele din ziua de astăzi au migrat către 18:9 și 21:9, fiind mai lungi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu