De ce liderii europeni vor un acord-fulger pentru funcțiile UE: Ursula von der Leyen, la un pas de un nou mandat în fruntea CE / Cine sunt ceilalți candidați

Liderii Uniunii Europene se vor reuni pe 17 iunie, la Bruxelles, pentru prima analiză comună a ceea ce s-a întâmplat la alegerile europarlamentare din 6-9 iunie.

Unul dintre scopurile întâlnirii este acela de se ajunge la o decizie informală privind oamenii care vor ocupa importantele posturi de la vârful blocului comunitar, respectiv președintele Comisiei Europene, al Consiliului European, al Parlamentului European și Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe, înainte de confirmarea acestei hotărâri la un summit UE din 28-29 iunie.

Nominalizările par deja destul de clare, notează Politico.

Diplomații au semnalat faptul că un consens neobișnuit de timpuriu pare să prindă contur în jurul numelor favorite: Ursula von der Leyen, Germania, pentru un al doilea mandat de președintă a Comisiei Europene, António Costa, Portugalia, pentru președinția Consiliului European, Roberta Metsola, Malta, pentru președinția Parlamentului European și Kaja Kallas din Estonia pentru șefia politicii externe.

Chiar dacă lucrurile nu sunt stabilite 100%, mai mulți oficiali și diplomați au zis faptul că schița unui acord ar putea fi finalizată până la cina informală programată pentru liderii blocului pe data de 17 iunie. În mod clar, un acord formal nu va veni probabil până când liderii UE nu se vor întâlni din nou pe 27-28 iunie la summitul pe care l-am amintit anterior.

Un acord fără probleme ar fi într-un mare contrast cu situația petrecută în 2019, când liderii Uniunii s-au certat săptămâni întregi privind ocuparea posturilor.

Motivele pentru un acord fulger

Politico spune că unul dintre motivele acestui acord fulger ar fi că Emmanuel Macron, un obișnuit perturbator al hotărârilor de acest fel, este acum mai degrabă ocupat cu alegerile din Franța pe care tocmai le-a declanșat.

Macron, unul dintre principalii negociatori în discuția cu privire la posturile de conducere, a suferit o înfrângere uriașă în fața extremei drepte în alegerile europene. Astfel, puterea sa de negociere la Bruxelles a fost diminuată. Atenția lui se concentrează acum asupra alegerilor anticipate pe care le-a convocat în Hexagon, mai degrabă decât asupra posturilor de la Bruxelles.

Cuplată cu războiul Rusiei lui Putin în Ucraina și cu potențiala revenire a fostului președinte american Donald Trump după alegerile din SUA din noiembrie, Europa nu își poate permite o nesfârșită ceartă internă, au zis oficialii și diplomații europeni.

În orice caz, această rapidă aliniere diplomatică este în contrast puternic cu așteptările de dinaintea alegerilor europene, când la Bruxelles circulau informații potrivit cărora Macron lua în calcul alternative la actuala președintă a Comisiei Europene, von der Leyen, pentru funcția de șef al viitorului executiv comunitar.

De ce Von der Leyen

Desigur, există argumente pentru fiecare persoană de la vârful UE.

Partidul Popular European (PPE) al lui Von der Leyen, de centru-dreapta, a rămas cel mai mare grup în alegeri, chiar și-a crescut numărul de locuri în PE, fapt care va determina cine va fi numit în cel mai puternic post din instituțiile Uniunii Europene - șeful Comisiei Europene.

Având în vedere că 13 lideri naționali aparțin PPE, că Germania o va sprijini pe von der Leyen și că Franța înclină acum să o susțină, Von der Leyen ar avea majoritatea calificată de care are nevoie, respectiv 15 din 27 de țări, reprezentând 65% din populația Uniunii. Președinta Comisiei va avea nevoie și de sprijinul noului Europarlament, care se va întruni pentru prima dată pe data de 16 iulie.

„Sunt foarte optimist că președintele va fi votat deja în plenul din iulie”, a zis un oficial european de rang înalt, menționând faptul că acest lucru ar putea permite unei noi Comisii să își înceapă activitatea în luna noiembrie.

Ulterior, celelalte posturi vor fi atribuite social-democraților (S&D), al doilea grup politic ca mărime din Parlamentul European, precum și liberalilor de la Renew Europe.

Cine este Costa

Fostul prim-ministru portughez Antonio Costa este principalul candidat pentru a îl înlocui pe Charles Michel la președinția Consiliului European, un rol care presupune asigurarea legăturii cu liderii Uniunii și prezidarea summiturilor Uniunii.

Noul prim-ministru al Portugaliei Luis Montenegro, care conduce o coaliție de dreapta, a spus că l-ar susține pe Costa dacă acesta ar candida. Totodată, diplomații UE au zis că acesta are sprijinul cancelarului german Olaf Sholz, un social-democrat. Totuși, candidatura lui Costa ar putea fi complicată de problemele sale juridice.

În noiembrie 2023, el a demisionat de la șefia guvernului de la Lisabona după ce procurorii l-au identificat ca suspect oficial într-o anchetă de amploare privind traficul de influență. La momentul respectiv, procurorii din Portugalia nu au dezvăluit ce infracțiune precisă era suspectat că ar fi comis.

8 luni mai târziu, cazul rămâne sub sigiliu. Mai mult, misterul persistă. Nu a fost depusă nicio acuzație contra lui Costa, dar procurorii nu au renunțat la ancheta asupra sa.

La solicitarea sa, Costa a răspuns în luna mai la întrebările puse de procurorul general și a insistat din nou că este nevinovat.

Politico spune faptul că problemele sale juridice ar putea fi aduse în discuție de nordicii care vor să susțină candidatura prim-ministrei daneze Mette Frederiksen, a cărei nume a apărut în conversațiile din bula de la Bruxelles timp de luni.

Metsola și Kallas

Un liberal ar fi îndreptățit să ocupe cel de-al treilea post-cheie, cel de șef al politicii externe al Uniunii. În acest caz, principala candidată este Kaja Kallas, prim-ministra estonă, care a adoptat o poziție dură contra Rusiei, cu care țara sa are o graniță comună.

„Kallas va trebui să convingă țările din sud că nu se va concentra prea mult asupra Rusiei în această funcție”, a zis un diplomat UE citat de Reuters.

Cea mai ușoară dintre cele 4 nominalizări va fi acordarea unui nou mandat de 2 ani și jumătate actualei președinte a Parlamentului European, Roberta Metsola, care face parte din PPE. Apoi, conducerea Parlamentului va reveni socialiștilor.

Totuși, Parlamentul European, nu liderii Uniunii Europene, este cel care are ultimul cuvânt în această privință.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News