• De ce Muteanu devine, din când în când, Motreanu
În luna mai a acestui an, când pregătirile pentru Congresul PNL au intrat în linie dreaptă, a reapărut în spațiul public și Dan-Ștefan Motreanu. Ultima dată când auzisem de el se pregăteau, tot așa, alegeri în PNL.
Brusc, presa bine informată, analiștii, endoscopiștii care se uită în măruntaiele politicii ca omul obișnuit la televizor, l-au dat ca posibilă soluție pentru șefia PNL. Bun organizator, om de echipă, excelent negociator, practic grinda de rezistență a partidului care l-a făcut ministru pe Grindă. Apropo, nu l-am auzit să critice lista miniștrilor lui Orban, sau greșelile acestuia, nici să apere executivul liberal, care printre altele l-a trimis europarlamentar la Bruxelles.
Dacă nu l-am văzut eu cu anii, nu este exclus ca marele public să-i fi urmărit fiecare mișcare, să-l fi căutat cu lumânarea pe Facebook, să fie la fel de notoriu și de popular ca Andreea Esca. Ce te faci, însă, că nici Google nu ține minte vreo faptă de vitejie a lui Motreanu? Între două congrese, am putea la fel de bine să-i spunem Muteanu.
Sigur, partidele au nevoie și oameni de aparat, nu doar de vedete, așa cum armatele au nevoie și de ofițeri de intendență, nu doar de cavaleriștii care șarjează sub focul mitralierelor inamice. E posibil, odată la douăzeci de ani, ca unul dintre oameni din umbră să fie chemat sub lumina reflectoarelor, în rolul principal. Odată, nu de fiecare dată, că devine modus operandi: se vehiculează numele tău, se vorbește de grupul sau tabăra Motreanu, se fac calcule, poate și negocieri, apoi vii și spui : nu candidez, nu am nevoie de funcții, nu mă bag etc.
Te poți întreba care e târgul, cât au dat fiecare dintre competitori ca să scape de un candidat la titlu? O afacere bună, mai ales dacă știi că nu poți învinge: nu transpiri, alergând în cursă, dar ai parte de premiul de consolare.
Să luăm, ca scenariu, ultima confruntare din PNL. Numele lui Motreanu e vehiculat de presă, el nu intră în cursă (mulțumiri din partea lui Cîțu) și abia cu o zi înainte de Congres explică de ce nu a candidat, dând vina pe echipa premierului (mulțumiri din partea lui Orban). Unde mai pui că, jucând la două capete, rămâne în cărți pentru o viitoare manevră similară, când or mai fi alegeri în partid.
Cu aura de înțelept care dă sfaturi de pe margine, căci chibițul, spre deosebire de jucător, nu greșește niciodată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
