EXCLUSIV  De ce nu a fost folosită rețeaua de forturi din jurul Capitalei / video

Conform profesorului Marius Diaconescu, forturile nu dispuneau de tunuri adecvate, iar în 1916 au apărut tunuri germane mai puternice care ar fi putut distruge aceste forturi. 

„Rețeaua de forturi din jurul Capitalei - începută de Carol I, continuată sub Ferdinand - nu a fost folosită”, a spus jurnalistul Val Vâlcu.

„Nu a fost folosită și nu era suficientă. Când a fost concepută de Carol I îi lipseau anumite tipuri de tunuri, cu o anumită putere de foc. În 1916 s-a schimbat. Deci, avem tunuri germane foarte puternice care puteau să distrugă aceste forturi”, a spus prof. Marius Diaconescu.

„Există și varianta ca nu voiau să distrugă orașul, să treacă peste”, a spus Val Vâlcu. 

„Asta poate fi o explicație post-factum făcută de guvernanți, de cei din jurul lui Brătianu, că am vrut să salvăm Bucureștiul, dar, de fapt, eșecul armatei române din toamna lui 1916 arată că noi am intrat în război nepregătiți. În mod normal, trebuie să ai măcar trei planuri ca să știi totuși cum reacționezi”, a spus prof. Marius Diaconescu.

Atitudine de dispreț din partea ofițerilor față de țărani

Profesorul Marius Diaconescu a vorbit și despre atitudinea de dispreț a ofițerilor față de țăranul soldat, ilustrând printr-un exemplu din memoriile unui ofițer român din Banat, care, deși provenea dintr-o familie de țăran, avea studii universitare. Acesta a subliniat că o astfel de atitudine îngreuna mobilizarea țăranilor, care aveau nevoie de respect și motivație pentru a lupta.

„Nici spionajul nu a funcționat”, a spus Val Vâlcu. 

„Ba funcționa pentru că era plin de spioni Bucureștiul. Aveam și noi spionii noștri prin alte țări”, a spus prof. Marius Diaconescu.

„Nu le-a folosit. La Turtucaia erau concentrate trupele... nu au simțit, nu au sesizat că vin turcii, nemții și bulgarii?”, a întrebat Val Vâlcu. 

„De fapt, e o problemă de lipsă de sincronizare între palierele de comandă pentru că, de fapt, la Turtucaia a fost un eșec nu al soldaților, cât al comandanților. Toți ofițerii români din Primul Război Mondial, din Armata Română, proveneau, în special, din clasa socială a vechilor moșieri, cu studii pe la Paris, Viena sau alte părți ale Europei, dar cu dispreț față de țăranul soldat.

Vă dau un exemplu din memoriile unui soldat român din Banat, ofițer, care luptase în Armata Austro-Ungară în primele confruntări dintre trupele austro-ungare și trupele românești. În acele memorii spune că a căzut prizonier, dar fiind român de origine a fost tratat cu respectul cuvenit, era mai mult liber să se cumpere, ieșea din lagăr când dorea și, la un moment dat, este invitat de un ofițer care era în garnizoana lagărului la el acasă, la prânz. Soția lui, cucoana boieroaică, a rămas uimită când a aflat că acel român din Banat avea universitate și era doar țăran la origine. Replica a fost ceva de genul: „Cum? La voi, orice țăran poate să meargă la școală, la universitate?”

Ce arată aceasta? Atitudinea de dispreț care exista în 1916 din partea ofițerilor față de țărani. Cum să-i mobilizezi pe țărani să lupte când tu, ca și comandant, nu îi respecți și nu îi poți motiva? Ce motivație au? Datoria de țară sună frumos, dar trebuie să ai un sistem de valori pe care să-l aperi. La fel se întâmplă și astăzi”, a spus prof. Marius Diaconescu la DC News. 

Video: 

VEZI ȘI:  EXCLUSIV  De ce ocuparea Cadrilaterului în 1913 a fost o greșeală majoră pentru România 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News