De ce nu m-am dus la Roger Waters
Publicitate
De ce nu am mers la Roger Waters?
Unu la mână: s-a dus Zgonea, cred că e deajuns. Doi: Am văzut The Wall, chiar dacă pe casetă video, la timpul lui. Adică în plină dictatură (nu că Băsescu nu s-ar strădui, dar, totuși...). Astăzi, dacă vreau artificii, aștept festivalul lui Piedone. Trei: nu cred că Waters luptă împotriva capitalismului, cu marketing, porci zburători și mega-producții finanțate de bancă. Roger?
P.S.
Prin 1985, Florian Pittiș punea pe șest, la Casa de Cultură Mihai Eminescu, un video cu Pink Floyd. Live at Pompei, din 1972. Acasă, ascultai The Wall. Veneai la ”conferință”, plăteai cinci lei, ca pentru studenți, și îi vedeai, cu 10 ani mai tineri, pe oamenii care cântă. Numai Pittiș știe cât a riscat, cu spectacolele astea. Din păcate, Moțu, nu mai e. Nici Roger Waters, cu ciocanul ăla de neam prost, la trei mâini, nu arată prea bine (cum de n-a găsit PR-ul un ciocan cu un capăt extractor de cuie, dacă balauri cu motor a putut să facă rost?)...
Singura care a ieșit în câștig e Casa de Cultură, care a ajuns, poate, cel mai bun teatru din București, Metropolis.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
Lungul drum spre casă, când totul se înfundă în Bușteni, gaura neagră de pe Valea Prahovei de Roxana Neagu
