De ce nu poate fi Băsescu ostaticul Serviciilor Secrete

O frază trecută cu vederea, din interviul președintelui difuzat de B1 Tv, m-a îngrijorat. Nu vă temeți că ați deveni ostaticul Serviciilor secrete, l-a întrebat Ion Cristoiu pe

Nici chestia cu întoarcerea armelor nu e foarte lămurită. Măcar atât am învățat în cei 16 ani, de când face și desface politica mare Traian Băsescu: una zice, la alta privește. Dar, chiar dacă s-ar teme că-l părăsesc Serviciile, e vorba despre temerile sale, nu ale mele. Personal, mi s-a părut importantă fraza: serviciile au o singură direcție, dacă președintele e și el pe această direcție bine, dacă nu Serviciile își urmăresc drumul...

În lumea democratică, occidentală, lucrurile stau exact pe dos. Oamenii nu se tem că un președinte ar putea să o ia pe arătură, pentru că faptele acestuia sunt la vedere, iar puterea unui lider e limitată de mecanisme constituționale. În schimb, sunt circumspecți cu privire la manevrele oculte ale unor instituții care, prin natura lor, sunt netransparente. De aceea, președintele, mandatat de alegătorii săi,  stabilește drumul pe care merg Serviciile, nu invers.

Evident, nu mă aștept ca Traian Băsescu să fie interesat de aceste ”amănunte”. Ce m-a dezamăgit e totala lipsă de reacție a așa-zisei societăți civile. A lui Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Pora, Cristoiu, a intelectualilor care urlau ca din gură de șarpe la alți președinți. La Băsescu, nici măcar nu scâncesc. Dacă ar fi vorba doar despre înregimentare politică, tot mai rămâne o șansă. Dar, dacă la mijloc e o altfel de înregimentare?