EXCLUSIV De ce nu s-au uitat românii la filme româneşti timp de 20 de ani. Alfred Bulai: Ăsta e secretul din actorie. Aşa reuşeau cei din Generaţia de Aur, din anii 70-80
Sociologul Alfred Bulai şi jurnalistul Val Vâlcu au vorbit despre filme româneşti la Nod în Papură, dar mai ales despre lipsa de atractivitate a acestora. Cei doi au spus de ce românii nu s-au mai uitat la astfel de filme, dar şi care era secretul actorilor din "Generaţia de Aur".
"De ce lumea, timp de 20 de ani, nu s-a uitat la filme româneşti, ci se uita tot la Sergiu Nicolaescu? În primul rând, filmul românesc nu avea story, nu avea poveste, nu se întâmpla nimic. Era lungit, filmat din anumite unghiuri, dar nu ştia nimeni care e povestea", a punctat Val Vâlcu.
"E şi o poveste amuzantă aici. M-am uitat mai de mult la un film, pe DVD, românesc. Nu mi-a venit să cred. Începe interesant, cu doi oameni care se ceartă în concediu la mare, în cameră, şi ăla pleacă să bea, la un bar. Şi vorbeşte cu unul la bar. Mă gândeam că urmează ceva, chestii. Am zis să stau să mă uit. Lungit aiurea, filmat din toate unghiurile. Vorbeau despre toate prostiile, fără nicio logică. Am zis totuşi să stau până la final, că sigur se întâmplă ceva tare atunci, la final. Ştii cum s-a terminat? S-a dus omul acasă şi s-a culcat. Asta e tot. Nu poate să fie aşa ceva", a replicat Alfred Bulai.
"Dar aşa fac toţi. Într-un film, una se uita 30 de secunde, ceea ce e mult, într-o vitrină. S-a întors şi a trecut strada. Mă aşteptam să o lovească maşina, să vină pompierii, să iasă unul din vitrină să îi dea o carte, ceva. Nimic. Se întoarce, trece strada, se mută la altă scenă.
Al doilea motiv pentru care lumea nu se uita la filme româneşti este pentru că dialogurile erau execrabile, luate din cărţi. Nu vorbeau firesc oamenii ăia. E imposibil de urmărit, e nefiresc. Aici este câştigul stand-up-erilor, pentru că aceşti comedianţi nu îşi permit să vină cu dialoguri din astea de carte, pentru că îi huiduie lumea în sală. Ca Beatles. Până să ajungă ce a fost Beatles, au cântat în Hamburg 12 ore pe noapte. Dacă nu îi plăceau oamenii, aruncau cu sticla în ei", a mai spus Vâlcu.
"În domeniul actoriei, secretul este unul. Generaţia de Aur, de anii 70-80, a fost dată de un lucru banal. Jucau non-stop, în piese serioase, de toate genurile. Dem Rădulescu juca în aceeaşi seară în două piese. Erau mulţi tineri care jucau la 20 şi ceva de ani în piese, zilnic. Ăsta e secretul. E vorba de mult joc, multă muncă", a intervenit sociologul.
Val Vâlcu a spus, însă, că "teatre nu sunt. Sunt la sfert faţă de Budapesta în Bucureşti. În filme joacă rectorul de la UNATC, în 50% din filme. De unde să joace? Au venit stand-up-erii, ăştia din afară, au mai fost şi ăia de la 5-Gang în comedii cu puşti. Au venit scenarişti, din ăştia care fac dialoguri, au venit alde Micutzu. La teatru unde să se ducă Micutzu? Că nu sunt teatre!".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
