De ce mai zboară Tarom, ca în bancul cu Păunescu și Ceaușescu la vânătoare

De ce a fost organizată celebra Gală de box? ”Pentru a promova imaginea României”, a spus Guvernul Boc.

Înțeleg că de asta este finanțat și Tarom-ul, o companie care merge în pagubă de două decenii, dar nu e lăsată să moară, fiindcă statul român încă are bani de cheltuit la capitolul Imagine.

”Se caută soluții pentru salvarea unui brand național”, anunța Guvernul Ponta, în 2014, înainte să mai scoată ceva bani de la buget pentru a mai cârpi găurile din fuselaj. ”Tarom este ultimul brand național al statului român”, explica ieri unul dintre piloți de ce nu pleacă  piloții  și personalul navigant la firme private.

Rața geto-dacă, vânată de Ceaușescu

Din patriotism, deci, ținem o firmă moartă pe aparate, ca în bancul cu Păunescu și Ceaușescu la vânătoare:

Nea Nicu trage după o rață care decolează din stufăriș, dar ratează, iar rața își continuă zborul. Marele poet, ca să-l îmbuneze, face repede o poezie, în care explică de ce nu a căzut pasărea alicită de Ceaușescu: ”E rață geto-dacă, și moartă tot mai zboară, pe ea o ține-n aer doar dragostea de țară”!

E drept că, pe parcursul anilor 90, Tarom a fost indispensabil românilor, ca Dacia înainte de Revoluție. Nu aveai soluție, fără Tarom: fie că nu erau zboruri spre marile capitale, fie erau la prețuri pe care nu ni le puteam permite. Cu profit sau pe pierdere, Tarom era compania fără de care românii nu puteau ajunge la New York, la Londra sau Beijing.

Concurența tot mai îndârjită și managementul prost, poate și ceva blaturi, ca să nu le spun hoții, au adus Tarom în faliment. Soluția Renault, din cazul Dacia, nu a venit, sau dacă a venit a fost alungată de ai noștri.

Greva, un bun motiv pentru închidere

Multe persoane care se găsesc și azi în CA-ul companiei s-au aflat la manșă, fie din poziții politice, fie administrative, pe tot parcursul căderii în gol, din ultimii 20 de ani. De ce îi mai ținem pe ei, de ce mai finanțăm compania?

Are vreun rol strategic, servește cu ceva interesul public? Brașov și Tulcea spun răspicat că nu!

Tarom, compania națională, ar fi trebui să fie prima care operează curse pe cele două aeroporturi, după inaugurare, respectiv modernizare. Să spargă gheața. Au făcut-o companii private. Cea din Ungaria, evident, pe relația Brașov-Budapesta, la fel cum operează și din Târgu-Mureș, unde Tarom a spus din nou pas. Cum va face și cu Londra, principala destinație a diasporei românești, unde a hotărât să renunțe la curse.

Cui folosește Tarom-ul?

De ce nu am renunța la Tarom? Belgienii au renunțat la Sabena și asta nu le-a șifonat imaginea. Ungurii au lăsat Malev-ul să cadă, la figurat, înainte să cadă la propriu vreun avion copt de rugină pe dinăuntru.

Cui folosește Tarom-ul? Piloților sau personalului navigant? Ei spun că sunt plătiți la jumătate față de Whizz Air și că e criză de piloți în industrie.

Românilor? Care au dat fiecare 1000 de euro, ca să acopere datoriile Tarom, fără să știe, și fără să aibă vreun beneficiu? Patru spitale regionale puteau fi construite, de exemplu, dacă nu se achitau pagubele făcute de Tarom.

Singurul câștig e cel politic: nu se uscase bine cerneala pe decretul de numire a lui Petre Roman, în ianuarie 1990, că tânărul premier cumpăra două Airbus-uri pentru compania națională, gest tușant pentru francezi. De altfel, Mitterrand făcea, la scurtă vreme, prima vizită a unui șef de stat la București, ignorând scandările Opoziției față de prietenia cu Ion Iliescu ("Francois Mitterrand est l’ami de l’assassin!”).

Nu știu cum îi va merge Taromului, după grevă, dar ministrului Grindeanu sigur o să-i meargă bine: tocmai ce am cumpărat două Boeing 737 MAX 8.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News