Îi are Klaus Iohannis la mână pe Alina Gorghiu sau pe Cătălin Predoiu?
Era de așteptat ca o trompetă de tinichea, cum este Ludovic Orban, să sune goarna împotriva CCR. După ce ai semnat cu propria mână o plângere penală pentru înaltă trădare, nimic nu te poate face mai ridicol. Dar Predoiu, expert în Drept, ponderat, calm, sau Gorghiu, un bun om politic? De ce ar ieși ei din cercul jocului democratic, de ce s-ar aventura în jungla anarhiei?
Semnalele ”puterilor garante” au fost clare. Nu ne amestecăm în politica internă, a spus ambasada dlui Philip Gordon, trimisul Valeriei Nuland pentru susținerea lui Băsescu, în 2012. Comisia Europeană nu a mai găsit în fișet niciuna dintre cele 11 recomandări ale dlui Barroso, răspunzând sec că nu comentează deciziile Curților Constituționale. Chiar dacă nu le place decizia CCR, ritualul trebuie respectat, regulile sunt clare.
De ce forțează nota liderii PNL, așa cum liderii USL (PNL și PSD) nu au făcut-o în 2012?
La o primă vedere, s-ar putea crede că îi obligă Klaus Iohannis. Decizia CCR lasă, practic, fără puterea cătușelor instituția prezidențială. Nu vorbim, deci, despre revocarea Laurei Codruța Kovesi, ci despre revocarea președintului tip Băsescu. Problema liberalilor sau a propagandiștilor fostului regim este că Iohannis, așa cum a dovedit în mandat, până acum, a luat singur distanță față de modelul băsist.
De aceea liderii PNL ridică astăzi tonul. Lor le trebuie un salvamar la Cotroceni, care să îi tragă de păr, ca pe înecat din apă, la guvernare. PNL nu a câștigat niciodată, după 1989, pe propriile picioare. În 1996 a ajuns la guvernare sub acoperirea PNȚCD/Emil Constantinescu. În 2004, forțând Constituția, sub acoperirea Alianței DA/Băsescu. În 2012 sub acoperirea USL/anti-Băsescu. PNL nu a reușit, încă, să câștige majoritatea mandatelor din Parlament, ci s-a bazat pe combinații de succes sau pe votul resentimentar, la președinție. După ascensiunea USR nici nu vor mai putea să o facă. Astfel, au ajuns liderii PNL să cânte pe aceeași voce cu propagandiștii băsiști din mass media.
Este o încercare de a forța decizia președintelui, de a-l obliga să lupte cu orice risc pentru a menține poziția-trambulină de la Cotroceni. Nu-i motivează grija pentru democrație sau constituționalism, nici faptul că funcția prezidențială devine irelevantă. Cariera lor politică devine irelevantă, într-o republică parlamentară, odată ce nu pot câștiga alegerile parlamentare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News