De ce protestele atacă democrația

Cred că o parte a manifestanților au trecut demult linia roșie, chiar dacă este excesiv să-i catalogăm drept fasciști sau legionari. Probabil, mulți nici habar n-au ce sunt legionarii, dacă nu le șeruiește cineva o bucățică de wiki, pe mail. Potrivit unui studiu de piață, citat de Cristian Tudor Popescu, într-un recent interviu, young urban professionals, în România, nu citesc The Times, citesc Libertatea. Sunt mai tabloizi decât indignații din occident, dar nu asta-i problema.

Probabil, acuzele de legionarism au la bază unele accente anti-democratice ale mișcării oamenilor frumoși, idealiști și sinceri, din Piață.

Las de-o parte tonul și cuvintele folosite de protestatari, care au același dublu discurs ca politicienii pe care îi contestă: la miting miere, în mesajele trimise redacțiilor sau jurnaliștilor cu care nu sunt de acord, fiere.

Dar violența de limbaj e omniprezentă și nu m-ar mira dacă s-ar trece de la vorbe la fapte.

Ca și în cazul violențelor din Lipscani, se va spune că protestele au fost infiltrate, că sunt provocatori, că nu reprezintă adevărata mișcare etc.

Aceasta este prima problemă: cine pe cine reprezintă? Cum stabilim cine sunt reprezentativi pentru protestatari, cine nu? Se intră la miting doar cu buletinul, sunt excluderi, ca la partid?

Legitimitatea mișcării a izvorât, în primă fază, din idealismul ei. De aceea, s-a refuzat orice conotație politică, orice avantaj făcut unor lideri tradiționali. Din păcate, Mișcarea a ajuns în cealaltă extremă, din cauza lipsei unor lideri și a unor asumări politice.

Fără lideri nu se poate negocia sau dialoga: cum încap cinci mii de oameni la un dialog cu autoritățile? Pe de altă parte, lipsa liderilor indică și lipsa de asumare a unor responsabilități. Cei care protestează au și răspunderi, nu doar drepturi. Liderii de sindicat, de exemplu, organizează mitingul, iau măsuri să se respecte traseul, să se evite infiltrările, să nu apară violențe. Dacă se ajunge la confruntare, ei plătesc despăgubiri. Când te organizezi ”orizontal”, de fapt te ascunzi în spatele unor nick name-uri, unor identități virtuale, care pot fi false. De unde știm că în nodurile rețelei 2.0 nu sunt oameni ai unor grupuri de interese, care anulează tot idealismul? Iar mișcarea devine anarhie, atâta vreme cât nu ai cui să reproșezi încălcarea regulilor.

Protestele din ianuarie 2012 au fost legitimate de două alegeri și un referendum. Dacă este atât de puternic curentul eco, de ce nu sunt votate partide de acest tip? Fiindcă democrația presupune alegeri, nu marșuri. (Mussolini a câștigat puterea după Marșul asupra Romei, de exemplu) .

E drept că USL a respins Roșia Montană și a cerut clarificări cu gazele de șist, dar lăsați-mă să mă îndoiesc că de asta a câștigat 60%. De altfel, premierul poate argumenta că politica sa în domeniu diferă de ceea ce a lăsat PDL. Dacă impune garanții mai consistente, norme mai sigure de exploatare și o redevență de trei ori mai mare, poate spune că a rezolvat și problemele de mediu și de corectitudine a afacerii, fără să afecteze locurile de muncă și dezvoltarea industrială a societății.

Dacă, însă, se pune în discuție strategia de dezvoltare a țării, pe următorul deceniu, atunci doar votul poate tranșa decizia. Vrem autostrăzi, industrie modernă, transfer de tehnologie sau mergem pe varianta extrem-ecologistă, Fân Fest? Însă, un Fân Fest fără amplificare, fiindcă merge cu curent electric, iar centrala nucleară omoară copiii.

Cine răspunde și cum, dacă se va dovedi, în timp, că protestatarii greșesc? Dacă discutăm despre democrația clasică, în care un partid își asumă guvernarea și plătește în caz de eșec, e clar ce trebuie făcut: Mișcarea să-și aleagă partidul ecologist și națiunea să-i dea mandatul de a guverna.

Dacă nu mai dorim democrație clasică, să ne informeze protestatarii cum ar trebui să alegem. Prin share, pe net, sau prin mitinguri, în Piață? Și cine câștigă? Cine scoate mai multe comment-uri favorabile la un post sau cine aduce cu autocarul mai mulți moți la Câmpeni? Și cu câte like-uri vor fi indexate pensiile. Mă gândesc că în societatea 2.0 se va lua salariu minim 10 MB, pe lună, atunci când corporația n-o să mai facă legislația. Așa că și pensiile ar trebui să crească.

Lipsa de informare nu e specifică doar autorităților. Oamenii frumoși, idealiștii din piețele marilor orașe nu ne spun cum vor conduce și cum ne vom alege conducătorii, în societatea pe care o visează. Până una-alta, ei nu au fost în stare să-și aleagă unii!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News