De ce s-au strâns nepalezii la metrou Titan - și nu în alt loc din București - pentru a scanda „Nepal”
În noaptea dintre ani, stația de metrou Titan a fost martora unui moment de emoție și solidaritate, care a devenit rapid viral.
Sute de muncitori nepalezi, veniți în România pentru a-și susține familiile de acasă, s-au adunat pe peron și au scandat numele țării lor, „Nepal”, într-un gest spontan de dor și bucurie. Însă contextul acestui moment dezvăluie o poveste mai profundă despre comunitate, ospitalitate și speranță.
De ce s-au adunat tocmai aici? Răspunsul este simplu: în București, Parcul Titan a fost singurul loc în care s-a organizat un eveniment de Revelion în aer liber, grație inițiativei primarului Robert Negoiță. Într-o capitală în care majoritatea revelioanelor s-au mutat în restaurante exclusiviste sau în cercuri private, evenimentul din Parcul Titan a fost o oază de accesibilitate pentru toți, indiferent de statut sau venituri. S-au bucurat laolaltă nepalezi și români.
Pentru muncitorii nepalezi din România, care trimit acasă leii câștigați cu greu aici, să participe la un asemenea eveniment a fost o rară oportunitate de a se bucura de sărbători. Fără să-și permită mesele luxoase sau petrecerile costisitoare, Parcul Titan a fost locul unde au găsit muzică, lumină și o atmosferă deschisă. S-au simțit primiți, iar acest lucru contează enorm pentru o comunitate care trăiește la mii de kilometri distanță de casă.
Când au plecat din parc și au luat metroul, scandările lor nu au fost doar un strigăt de dor, ci și un omagiu adus propriei identități. „Nepal”, scandat în stația Titan, este o amintire a locului pe care nu-l pot uita, dar și o declarație de recunoștință pentru țara care i-a primit.
România, cu toate imperfecțiunile sale, are o calitate rară: știe să fie primitoare. În ultimii ani, mii de nepalezi au venit să lucreze aici în construcții, agricultură sau HORECA, umplând golurile de pe piața muncii. În timp ce uneori sunt percepuți doar ca „forță de muncă”, momente precum cel de la metrou ne reamintesc că ei sunt, înainte de toate, oameni. Cu dorințe, bucurii și o nevoie profundă de a aparține.
Gestul primarului Robert Negoiță de a organiza un Revelion deschis este mai mult decât o inițiativă locală; este o lecție despre cum comunitatea poate transcende granițele. Poate că România nu oferă întotdeauna cele mai bune condiții de trai sau cele mai mari salarii, dar are capacitatea de a crea momente de suflet, iar asta contează enorm.
În stația Titan, dorul de Nepal a fost scandat pe un ton plin de speranță. În acel moment, Bucureștiul a fost mai mult decât o capitală europeană; a fost un spațiu unde culturile s-au întâlnit, iar solidaritatea a făcut ca dorul de acasă să devină suportabil. Și, dacă există o lecție pe care să o luăm cu noi în noul an, este că o Românie care primește cu inima deschisă este o Românie mai frumoasă pentru toți.
VEZI ȘI: Când nepalezii muncesc, iar unii românii visează: Paradoxul muncii în țara noastră
În final, pentru a-i înțelege mai bine pe nepalezii veniți în România, vă invităm să citiți un articol realizat de colega noastră Monika Baciu:
Lăsând în urmă copii și soții, muncitorii nepalezi din România trăiesc sub greutatea dorului, fiecare zi fiind un chin tăcut. Înfruntând munca grea și singurătatea, speranța că sacrificiul lor va aduce un viitor mai bun pentru cei dragi este singura lor speranță.
În ultimii ani, o serie de muncitori nepalezi au ajuns în România pentru a contribui la proiecte de eficientizare energetică a clădirilor, însă povestea lor este mult mai mult decât o simplă muncă de zi cu zi.
Muncitorii nepalezi în România, sacrificiul distanței
Departe de familie, dar aproape de visul unui viitor mai bun, muncitorii nepalezi din România poartă pe umerii lor povara distanței și greutatea dorului. Printre schele și fațade de blocuri, Raj, un tată ce nu și-a mai văzut fetița de când era doar un bebeluș, își duce lupta tăcută pentru un trai mai bun. Sacrificiul lor nu se măsoară doar în ore de muncă, ci și în lacrimi ascunse în apeluri video și în rugăciuni murmurate seara, cu gândul la cei dragi rămași acasă.
Raj, un bărbat din Nepal, lucrează la o firmă românească ce se ocupă de renovarea blocurilor, iar viața lui a fost marcată de un sacrificiu enorm: nu poate pleca acasă timp de doi ani.
Raj are o fetiță de doar doi ani, pe care nu a mai văzut-o de când aceasta avea câteva luni.
„Este greu să fii departe de familie, dar am venit aici pentru a asigura un viitor mai bun pentru ea și pentru mine", spune Raj cu o voce plină de dor, în limba engleză.
Deși distanța și lipsa prezenței fizice îi apasă, speranța că munca sa va aduce o schimbare pozitivă în viața celor dragi îl motivează zi de zi.
Muncitorii nepalezi în România, o muncă cu sacrificii
Muncitorii nepalezi care vin în România sunt parte dintr-un flux de imigranți care lucrează în diverse sectoare, de la construcții până la agricultură, adesea în condiții grele și cu sacrificii personale majore.
Ei nu pot pleca acasă pe întreaga perioadă a contractului, iar dorul de casă și de familie este constant. Mulți dintre aceștia sunt bărbați care își lasă în urmă soțiile și copiii, venind în România pentru a câștiga un salariu mai mare decât ar fi avut acasă, dar cu prețul unui sacrificiu emoțional considerabil.
Pe Raj l-am surprins, în pauzele de masă, vorbind cu familia sa prin videocall. Cu greu își stăpânea lacrimile.
Tradiții și legături culturale în Nepal
În Nepal, familia joacă un rol central în viața fiecărei persoane. Tradițiile și obiceiurile sunt profund legate de comunitate și de legăturile de sânge. În mod particular, în regiunile rurale, bărbații lucrează adesea în străinătate, trimițând bani acasă pentru a sprijini familia.
Raj vorbește despre modul în care legăturile culturale și tradiționale din Nepal sunt importante pentru el, chiar și atunci când este la mii de kilometri distanță.
„În fiecare seară, mă rog pentru familia mea. Chiar dacă sunt departe, simt că sunt conectat la ei prin tradițiile noastre. Mă gândesc la soția mea și la fiica mea în fiecare zi, dar știu că trebuie să fiu aici pentru a le oferi un viitor mai bun", ne-a mai spus Raj.
Timpul departe de casă are un preț emoțional, dar Raj și alți muncitori nepalezi continuă să muncească din greu, sperând că sacrificiile lor vor aduce schimbări semnificative în viața lor și a celor dragi. Munca lor din România nu este doar despre renovarea unor clădiri, ci și despre reconstrucția unei vieți mai bune pentru cei de acasă. De-a lungul celor aproape 2 ani petrecuți în România, Raj a lucrat în mai multe orașe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
