De ce scandalul Qatar din Parlamentul European era inevitabil

Acuzaţii de corupţie şi spălare de bani au trimis o vicepreşedintă a Parlamentului European (PE) după gratii, iar birourile sigilate de poliţie şi valizele burduşite cu bani au făcut de râs unica instituţie UE aleasă în mod direct. Poate că detaliile în sine nu erau predictibile, dar acest moment al socotelilor era: activiştii pro-transparenţă avertizează de ani şi ani cu privire la regulile laxe din PE şi la aplicarea lor chiar şi mai laxă.

Dacă "Parlamentul European e sub atac", după cum s-a exprimat luni preşedinta Roberta Metsola, acest fapt se datorează cel puţin în parte rezistenţei îndârjite cu care a fost întâmpinată orice tentativă de închidere a porţilor. Din nou şi din nou membrii PE s-au opus propunerilor de a se face mai multă lumină asupra muncii lor şi au ridicat din umeri la acuzaţiile că regulile în vigoare nu se aplică - iar asta în timp ce profitau de avantaje şi privilegii care l-ar face să roşească chiar şi pe un membru al familiei Borghese [aristocraţi italieni extrem de influenţi în epoca modernă - n.trad.].

Europarlamentarii primesc un salariu brut de vreo 9.400 de euro, însă li se permite să aibă şi o a doua slujbă (şi o a treia, o a patra şi tot aşa). Şi cam un sfert dintre ei aşa şi procedează, conform unei analize Transparency International EU din 2021. Un deputat - Sandro Gozi din Italia - are vreo 20 de slujbe în paralel, acumulând anual cel puţin 360.000 de euro (dar mai probabil dublu), conform declaraţiilor fiscale depuse de el din proprie iniţiativă, scrie Rador.

Este deschisă calea pentru conflicte de interese

Această realitate, observă Transparency International, deschide calea pentru tot soiul de conflicte de interese. 

Pe lângă salarii, europarlamentarii mai primesc şi o alocaţie lunară de transport de 4.700 de euro, precum şi o "alocaţie de cheltuieli generale" de 4.800 de euro. Aceasta ar trebui să fie cheltuită pe închirierea de birouri, conexiuni la internet, organizarea de întruniri - dar nimeni nu ştie dacă aşa se şi întâmplă. Conducerea PE a votat în octombrie ca deputaţii să nu mai fie obligaţi să prezinte chitanţe pentru cheltuieli. "Nu e vorba de relaxarea regulilor, e vorba de îmbunătăţirea transparenţei şi răspunderii", declara la acea vreme un purtător de cuvânt al PE pentru Politico.

Membrii PE s-au opus şi apelurilor de a-şi declara toate întâlnirile cu lobby-işti din exterior. Numai şefii şi raportorii comitetelor sunt obligaţi s-o facă - iar acea obligaţie nu prea e respectată. Mai mult, aşa-zisele grupuri de prietenie - gestionate adesea de ambasadele unor ţări non-UE şi de grupuri de interese - creează o audienţă dispusă să primească avantaje şi propagandă la sindrofii.

Sistemul nu funcţionează

"Sistemul pur şi simplu nu funcţionează", a declarat Vitor Teixeira, înalt responsabil de politici la Transparency International EU. E mai cu seamă valabil când vine vorba de a-i prinde şi a-i pedepsi pe cei care încalcă regulile. O justificare pentru modificarea regulii privind chitanţele a fost că măcar situaţia e mai onestă aşa - de obicei oricum nu erau verificate.

Sau chestiunea slujbelor paralele. Kumpula-Natri măcar şi-a declarat oficial munca la companiile energetice. După cum subliniază Transparency International, cele mai multe declaraţii voluntare sunt oricum "lipsite de sens" - europarlamentarii trec în acte chestii precum "activitate economică", "liber profesionist" sau "proprietar al unei firme de consultanţă" în loc de o funcţie anume. Un europarlamentar polonez, Radoslaw Sikorski, a declarat că a câştigat 40.000 de euro pe lună din "activităţi de consultanţă" nespecificate.

Chiar şi atunci când europarlamentarii sunt prinşi cu mâţa-n sac de obicei nu se întâmplă nimic. PE are un Cod de Conduită care detaliază ce pot şi ce nu pot face deputaţii - însă comitetul de europarlamentari însărcinat cu aplicarea regulilor foarte des - ei bine - nu le aplică.

În 2018, de exemplu, europarlamentarul german Markus Ferber le-a scris unor directori de companii oferindu-şi serviciile de consultant. Oferta lui: să-i ajute să implementeze regulile financiare noi pe care tot el le redactase - un conflict flagrant de interese. Preşedintele PE de la acea dată, Antonio Tajani, a "conchis că în prezent nu există nici o încălcare a Codului de Conduită", a declarat un asistent la acea vreme.

Codul de conduită, încălcat de 24 de europarlamentari între 2014 şi 2019

În sesiunea anterioară, 2014-2019, un organ consultativ a stabilit că 24 de europarlamentari încălcaseră codul de conduită, recomandându-i preşedintelui PE să ia măsuri. Neregulile ajungeau de la raportarea incorectă a unei excursii în străinătate până la delapidarea de fonduri PE, dar până la urmă nimeni nu a fost sancţionat formal - decizia îi aparţine doar preşedintelui PE şi numai lui. Dacă i-ar fi sancţionat, cea mai dură măsură aplicabilă ar fi reţinerea unei părţi din salariu pentru 30 de zile.

Şi avertizorii de integritate sunt descurajaţi. PE a votat în 2019 standarde pentru întreaga UE pentru protecţia celor care raportează violări ale legislaţiei europene - însă a refuzat să adopte protecţii proprii. Dacă asistenţii parlamentari raportează nereguli, nu e garantat că nu vor fi daţi afară. Dacă şefii lor sunt daţi afară sau dacă sunt exoneraţi şi nu-l mai doresc pe asistent în serviciul lor, asistentul e pe cont propriu - şi e foarte probabil să nu-şi găsească alt angajator în PE.

În 2016 au existat trei cazuri şi toţi trei avertizorii şi-au pierdut slujba. De atunci n-a mai apărut decât un singur avertizor, în 2021.

De aceea premierul belgian Alexander De Croo a avut dreptate când a declarat presei referitor la scandalul Qatar: "justiţia belgiană face ceea ce, la prima vedere, PE n-a făcut".

"PE are multe modalităţi de a-şi reglementa activitatea", a precizat el. "Se dovedeşte că acesta e în mare măsură un sistem de auto-reglementare bazat pe eforturi voluntare, care în mod clar n-au fost suficiente."

În replică la scandal, Metsola a promis luni să pună capăt "stării de fapt", noi protecţii pentru avertizori şi mai multă transparenţă la contactele directe şi indirecte cu actori externi. Ea a subliniat că cei care fac trafic cu saci de bani vor ajunge într-un final în instanţă. /.../

PE va dezbate joi o rezoluţie privind mai multe resurse pentru registrul transparenţei al UE - o bază de date electronică cu lobby-işti, ONG-uri, interese corporatiste şi cheltuielile lor - şi armonizarea regulilor PE cu protecţia propusă de el pentru avertizori. Fiind fără obligativitate legală, cu siguranţă va trece. Apărătorii PE afirmă că e unul dintre cele mai transparente legislative din lume. Între timp preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen şi-a reiterat hotărârea de a înfiinţa un organ de etică independent care să supervizeze toate instituţiile UE.

Problema pentru Metsola, PE şi cetăţenii UE e aceea că - după cum a demonstrat repetat PE - transparenţa nu duce neapărat la răspundere, iar regulile nu sunt aplicate mereu.

"Vom zdruncina acest parlament şi acest oraş", a declarat luni Metsola în plen la Strasbourg. "Iar pentru aceasta am nevoie de ajutorul vostru."

Dacă ar fi să ne luăm după istorie, e improbabil să primească acel sprijin.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News