Iată ce simbolizează ouăle roșii și gestul ciorcnirii lor în Duminica Paștilor.
În Joia Mare sau Joia Neagră femeile obișnuiesc să vopsească ouăle pentru Paști. Se spune în tradiția populară că pentru cele care nu au terminat de tors, Joimărița veghează ca roata nu își oprească dansul. Mai mult, cei care dorm în această zi vor avea un an neproductiv, marcat de lene și muncă de prisos, spun bătrânii. De asemenea, fetele nemăritate își pot pune o dorință la noapte despre care se zice că se va îndeplini.
Tradiția vopsirii ouălor de Paști în Joia Mare este legată de înțelesurile religioase și culturale asociate cu această sărbătoare. Potrivit creștinismului, Joia Mare este ziua în care Isus Hristos a avut Cina cea de Taină cu discipolii săi, înainte de răstignirea sa pe cruce și învierea de după. Vopsirea ouălor în această zi poate fi asociată cu semnificația oului ca simbol al vieții noi și al învierii.
În tradițiile multor culturi, ouăle au fost considerate simboluri ale vieții, fertilității și regenerării, ceea ce se potrivește tematicii învierii creștine. Prin urmare, vopsirea ouălor de Paști în Joia Mare poate fi privită ca o pregătire spirituală și culturală pentru sărbătoarea Învierii.
De asemenea, în unele tradiții, vopsirea ouălor în culori vii și luminoase în Joia Mare poate simboliza renașterea naturii în primăvară și poate aduce bucurie și speranță înainte de sărbătoarea de Paști.
Alții mai spun că la crucea lui Iisus ar fi fost aduse ouă ca ofrandă, ouă peste care s-a scurs sângele Mântuitorului răstignit. De aici și tradiția înroșirii ouălor.
Se crede că oamenii care ciocnesc între ei ouă de Paşte se întâlnesc pe lumea cealaltă.
Capul se ciocnește cu capul, iar dosul cu dosul, într-un joc al echilibrului și al respectului reciproc. În prima zi de Paște, ciocnirea are un protocol specific: cel mai mic, sau cel mai tânăr, ține oul, iar cel mai mare îl ciocnește, rostind cuvintele sacre: "Hristos a înviat!", la care celălalt răspunde cu "Adevărat a înviat!". În acest gest se oglindesc și încrederea, și speranța în învierea lui Hristos, dar și unitatea familiei și comunității.
Dar există și o parte a credinței care aduce un strop de mister și înțelepciune populară. Ciocnirea ouălor nu este doar un joc, ci și o înțelegere a consecințelor spirituale. Cel care sparge oul are dreptul să-l ia, iar refuzul partenerului poate avea consecințe nefericite, chiar și în lumea cealaltă, unde oul va fi mâncat stricat și uns cu păcură.
Tradiția ciocnirii ouălor se întinde până la Înălțare, iar unii cred că mai poți continua acest gest și în Duminica Mare a Rusaliilor. În Joia Patimilor, când amintirile vieții lui Iisus sunt aprinse din nou în sufletele credincioșilor, se desfășoară un alt fel de ritual, închinat spălării picioarelor ucenicilor, Cinei cea de Taină și rugăciunii arhierești, momente încărcate de înțelesuri și simboluri, care trasează drumul spre Patimi și Înviere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News