Cel puțin 40 de state africane își tipăresc banii în Marea Britanie, Suedia și Germania.
Africa își externalizează producția de monedă, alegând țări europene pentru tipărirea bancnotelor sale.
În iulie, o delegație din Gambia a vizitat Banca Centrală Nigeriană și a întrebat dacă dalasiul gambian poate fi comandat de la vecinul său african din vest. Guvernatorul băncii centrale din Gambia, Buah Saidy, a spus că țara are probleme cu epuizarea monedei naționale. Mica țară africană de vest a trebuit să-și reconfigureze moneda după înfrângerea fostului președintele Yahya Jammeh, care a condus Gambia din 1994 până când a fost forțat să plece în exil, refuzând să accepte că a pierdut de la alegerile din 2016.
Jammeh, care a fost acuzat de încălcarea drepturilor omului și de uciderea oponenților săi în timpul celor 22 de ani cât a condus Gambia, și-a pus portretul pe bancnotele naționale. După înlăturarea sa, Banca Centrală din Gambia a distrus acele imagini.
Acum, bancnotele din Gambia au imagini cu un pescar care-și împinge barca pe mare, un fermier care-și îngrijește orezul și cu un stol de păsări colorate.
Un fapt rămâne, totuși: Gambia nu-și tipărește propriile bancnote. Face comenzi la companiile din Marea Britanie, rezultând o lipsă frecventă de lichiditate. Și Gambia nu este singura care-și tipărește banii în alt stat, unul european. Două treimi din țările africane fac asta. Cele mai multe fac comenzi în Europa, dar și-n America de Nord. Printre firmele mari unde băncile africane plasează comenzi de lichidități se numără gigantul britanic de tipărire a bancnotelor De La Rue, Crane - cu sediul în Suedia, precum și compania germană Giesecke+Devrient.
Practica de a-și importa propriile bancnote naționale naște multe întrebări despre securitate, în primul rând, dar și despre mândria națională. În plus, costă. Nu este clar cât costă tipărirea de monede africane precum dalasi, dar dolarul american costă între 6 și 14 cenți. Mai mult, țările comandă milioane de bancnote, transportate în containere și, de obicei, trebuie să plătească taxe mari de transport maritim. În cazul Gambiei, oficialii spun că prețul pentru transport se ridică la 70.000 de lire sterline.
Poate părea ciudat, dar analiștii citați de DW spun că țările africane care imprimă o mare parte din monedă în străinătate nu reprezintă ceva neobișnuit. De altfel, practica ar fi una comună și generală: multe țări din lume fac asta, precum Finlanda sau Danemarca, dar și sute de bănci centrale din întreaga lume. Doar câteva țări, precum SUA și India, își produc propriile monede.
Pentru statele ale căror monedă nu au circulație internațională, explicația e chiar simplă. Amara Ekeruche, de la Centrul African pentru Cercetări Economice, a explicat că atunci când moneda unei țări nu este foarte solicitată – și nu este folosită la nivel global, cum ar fi dolarul american sau lira sterlină – nu are prea mult sens financiar să o tipăriți acasă, din cauza costul implicat. Conform acesteia, mașinile de imprimat bani scot de obicei milioane de bancnote simultan. Țările cu populație mai mică, cum ar fi Gambia, ar avea mai mulți bani decât ar avea nevoie dacă și-ar imprima singură bancnotele.
Doar câteva țări africane, cum ar fi Nigeria, Maroc și Kenya, au suficiente resurse pentru a-și imprima propriile bancnote sau pentru a-și bate propriile monede și chiar și ele uneori completează producția cu importuri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu