EXCLUSIV  Cum ajung copiii obezi. Psihologul care spune că ”există un singur răspuns”: Eu nu am știut asta despre mine

„Avem o continuitate în direcția copiilor obezi care ajung să fie tineri adulți obezi. Eu, ca fost obez, știu foarte clar cât de greu mi-a fost în școala generală, în liceu, la facultate și încă aproape 20 de ani de obezitate morbidă, ultimul grad. Mai aveam un pic și eram cu piciorul în groapă. Știu foarte bine cât de greu e.

O vină foarte mare, o vină totală și o vină concretă pentru ca un copil să ajungă să fie obez este purtată de părinte. Când spui acest lucru îți atragi un val de nemulțumiri. Părintele automat te întreabă: 'Păi, ce, e vina mea ce îi dau eu de mâncare? Dar ce, îl las eu? Fură mâncare pe ascuns, mănâncă noaptea, se trezește și distruge frigiderul, e pe jumătate în frigider. Nu e vina mea'. În România a fost și un caz celebru în care un copil a murit înfundat de mamă și tată cu croissante”, a transmis Radu Leca la DC News TV.

”Copilul crede că este stăpân”

În clipa în care îi oferi copilului acces la tot, tot ceea ce visează, tot ceea ce vrea, acesta crede că este stăpân total. Ieri am avut ocazia să cunosc un copilaș supraponderal, copilul unui prieten bun de al meu, și primul lucru pe care l-am întrebat pe prietenul meu a fost de ce e copilul supraponderal. 

A dat din umeri și mi-a spus: 'Păi, eu nu știu ce să îi fac'. Păi, să îl plimbi. 'Păi, da, dar dacă eu ies cu copilul ăsta afară după câțiva metri se așează pe jos'. Se așază pe jos? 'Da și nu se mai ridică'. Nu se mai ridică? 'Nu'. Și tu ce faci? 'Păi, mi-e rușine, îl iau în brațe și chem un taxi și mergem acasă sau îl bag în casă'.

Păi, nu, prietene, te așezi și tu lângă el pe jos. Oriunde ești, în nu știu ce mall, te așezi lângă el pe jos și îi spui: Iamenii ăștia trec pe lângă noi, se uită la noi, ce văd? Un tătic cu copilul lui stând pe jos, perfect, stăm împreună”, a adăugat invitatul Ramonei Dumitru de la Ultrapsihologie. 

Limită pentru mâncare și comportament

„(...) Când nu există o limită pe tot ceea ce însemnă mâncare și comportament, copilul va crede, în capacitatea lui limitată de a privi lucrurile, că poate face ce vrea, când vrea și cum vrea. La întrebarea de ce sunt obezi copiii există un singur răspuns: din tristețe. Copiii pe care noi îi vedem obezi la școală, în liceu, evident tinerii adulți din facultate, ei sunt obezi din tristețe.

Eu nu am știut despre mine faptul că eu m-am îngrășat din tristețe, recunosc asta, astăzi, public la DC News TV. Atunci... avem un adevăr: tristețea este cea care îți alimentează căderea părului, căderea dinților, obezitatea, ruperea cu ușurință a unghiilor, petele de pe față, psoriazisul evident. Aceste elemente țin de emoție”, a conchis psihologul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News